Exercitiu de trezire

Azi trebuie sa ma trezesc repede si sa functionez la capacitate maxima inainte de obisnuitele 2 ore de cafea. N-am subiect despre care sa scriu da’ trebuie sa scriu aici pentru ca asta implica atentie. Asa ca sa-mi fie scuzate aberatiile din randurile de mai jos, da’ toti trebuie sa ne sacrificam la un moment dat, nu?

Deci, intai sa pornim imaginatia. Shuffle la winamp pana intra o piesa buna… Note to myself: trebuie sa mai fac rost de muzica buna si noua… Dezarie- Strengthen you. Castile pe urechi si hai sa ne imaginam ceva pe melodia asta. Teoretic, n-ar trebui sa fie greu, pentru ca abia m-am trezit din visare.

E o savana, cu un copac pitic in fundal. Si un apus cu mult rosu. Mai e o femeie care se uita spre ele. In spatele ei doi copii goi alearga unul dupa altul. Si o sirena de politie. Ba nu, asta e de afara de la mine. Unul din dezavantajele de a sta la strada principala. Revenim: apus, copac, femeie. Copiii rad zglobiu, in timp ce ea, incruntata, sprijina un alt copac cu mana. Sunt plante care ii mangaie rochia lunga, alba, care cade larg de sub sani. In picioare are sandale cu talpa de lemn. Tine spatele drept si linia gatului ii porneste zvelt de sub panza care ii acopera parul (de aflat cum se cheama panzele alea africane de se pun pe cap). Si deodata vin 2 pitbulli care danseaza step. WTF?! S-a schimbat melodia, mda. Swizz Beatz- Get it on the floor.

O schimbam si noi. Kamelot-March of Mefisto. Pitbulii pleaca schelalaind si de dupa copacul de langa apus apare un fum vascos, negru. Cerul se intuneca in spatele lui, hranindu-l parca. Femeia alearga grabita spre copii si ii impinge de la spate spre o directie necunoscuta, aruncand priviri speriate peste umar. Fumul incepe sa prinda contur: intai o mana uriasa, cu degete lungi si unghii cioturoase. Apoi un corn se ridica, invartindu-se, pana strapunge soarele. De ce fuge lumea de Mefisto? Pana la urma el daruieste o clipa de fericire totala si, ca orice lucru bun de pe lumea asta, care se plateste. Mefisto, unde esti mami? Faust e satul deja de otrava care nu-si face efectul si vrea sa apari. Am destul sange ca sa semnez cinci contracte, nu doar unul… Si chiar nu-mi pasa de sufletelul Margaretei. Daca a fost bleaga, ce sa-i fac?

E bun, imaginatia e pornita. Acum atentia si luciditatea. Trebuie intai sa iesim din starea de visare.  Chase and Status – Eastern Jam? Nu nu. Astia ma duc spre India. Infected Mushrooms? Aaaa, poftim? Psychedelic trance III? Clar nu. Fuel -Quarter? Au capul. Cainele aka Soldat? „Da-mi o ganja ca sa meditez, da-mi o ganja ca sa levitez, asupra necazurilor sa nu ma concentrez, in lumea mea vreau sa visez”. N-am cu ce. Toata muzica mea e adunata dupa doua mari criterii: sa imi creeze un sentiment, sa ma faca sa ma gandesc la ceva si sa sune bine. Inchid winampul ca n-are rost, ma indrept cu privirea spre camera.

Nu ma uit spre dreapta ca am „cortina si mastile” acolo.  Adica draperia. Asta e visare. In fata am Shiva, primul meu desen in acuarela pus pe perete, prost da’ care inspira ceva, vasul de lut inconjurat de lumanari si betisoare parfumate, colectia de mini-figurine… Povesti multe, nu-i bun. In stanga am un perete alb, gol. Cu rolul lui de perete alb si gol. Sursa buna de inspiratie, credeti-ma. Am terminat privitul camerei…

Eu ce fac cu luciditatea?! N-am ce, tre’ sa ma multumesc sa raman in stadiul de visare. Nimic din viata mea nu are menirea sa ma faca lucida. Mie-mi place sa visez, de ce sa ma complic inutil cu tot felul de artificii care sa nu-mi faca placere? Sa speram ca si „angajatorul” o sa fie multumit cu rezultatul viselor mele. Si toata lumina asta din camera, calda, rosie si parfumata…  Cred ca iar am inceput sa imi apreciez viata exact asa cum merita cu adevarat. Si, sa nu spuneti nimanui, da’ cred ca si viata mea ma apreciaza. Noi doua facem un cuplu miunat, trebuie sa recunoastem. Simplu, frumos, fara granite pamantesti, fara puterea de a se descrie in cuvinte. Copii ne sunt visele si nebuniile. Vecini ne sunt doi pisoi, cu lapte in mustati si ghemotoace jucause de blana. Si mai avem mult, mult de petrecut impreuna. N-aveam dreptate ieri, chiar n-am imbatranit deloc si nici nu am sa o fac prea curand. Sunt mai tanara decat trei sferturi din cunoscutii mei. Sunt chiar copil in scutece pe langa ei. Rebel, normal…

Anunțuri

1 Response to “Exercitiu de trezire”


  1. 1 S. Decembrie 1, 2010 la 2:36 am

    Trebuie sa incerc si eu candva, sa-mi induc un trip „pe foaie” doar apasand Next, in winamp.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: