Azi suntem pe un ritm special

Pentru ca, asa cum discutam mai devreme, totul in lumea asta pleaca de la 1+1=2, urca in spirala si, nu stie nimeni de ce, se intoarce tot acolo. Asa si oamenii. Plecam de la tarani, ne mutam la oras, stam intai la bloc, ne construim un palat, ne mutam acolo, apoi tindem sa ne intoarcem la taran. Ciudat e ca vorbesc despre viata si nu despre oameni. Vorbesc, in primul rand despre dorul din mine, despre dorul tuturor. Despre invartitul in spirala pana cand ne pierdem si vrem sa ne intoarcem la ce am fost. Dar cum spunea si cantecul, trebuie sa experimentezi ca sa faci asta, nu exista cale inapoi, doar capatul spiralei. Despre Fibonacci aberez. Despre Pi, despre esenta vietii noastre. Despre ultimele doua experimente facute, pe cobai umani. Despre Phoenix si procesele de reconstructie. Atat de multe idei in doar cateva cuvinte. Fiecare intelege ideea adaptandu-se la universul lui.

Despre asta vorbesc:

Azi am reusit sa inchei procesul prin care am cernut oamenii din viata mea. Ca de fiecare data cand incep reconstructia, cand ma intorc la originea mea, ma catar pe mormane de cadavre si, atunci cand am ajuns in varf, sar jos, pe partea cealalta si merg lin, pe spirala mea. Si uite asa ei raman doar cu urma de toc pe frunte, in timp ce eu sunt departe, stralucind si mergand cu pasi mici, strecurandu-ma prin viata. Ustensile si doar atat.

De fapt, nu vor ei sa fie mai mult.  Nu vor sa-si depaseasca statutul, desi eu le dau sansa asta. Uneori mai ca ii imping de la spate da’ ei tot nu vor. Le-as desena, da’ dupa cum spuneam in postul trecut, isi acopera ochii destul de mult incat sa nu vada nimic. „Ok, mami, treci testul asta si am sa respect si am sa te pretuiesc ca pe un prieten bun si ca pe o persoana care merita”.  Da’ nu stiu de ce imi bat capul cu ei. Doi oameni l-au trecut in toata viata asta. Doi oameni care sunt acolo si pentru care eu sunt acolo. Macar, din toata pleiada asta enorma de oameni cunoscuti, tot m-am ales cu ceva. Sunt altii care n-au nici macar atat, dupa o viata intreaga.

Si pana la urma toti suntem niste oameni singuri. Eu scot singuratatea asta in evidenta peste tot. Dar pentru ca mie mi se pare ok. Nu o vad ca pe ceva rau. Daca ar fi rau, probabil nu ar incerca toata lumea sa-l dezamageasca pe celalalt sau sa fie dezamagiti. Stiu ce ai sa-mi spui: Ca tu nu dezamagesti. Tu doar ai fost dezamagit de ceilalti. Pai daca nimeni nu dezamageste atunci de unde toate dezamagirile astea? Suntem toti „cei care dezamagesc” la un moment dat. Profesie: dezamagitor. Haha, kinky.

Serios ca-i kinky. E de-a dreptul role playing. Ca toti incercam sa ne dam altceva decat suntem. Sa cadem in picioare, sa facem impresie buna, sa iesim noi aia raniti din toate treburile. Victime. Cand noi suntem singurii vinovati pentru care se ajunge la punctul asta. Ori am avut asteptari prea mari de la oameni, ceea ce e gresit, pentru ca  noi n-am vrut sa vedem adevarul din ei, ori am facut alegeri gresite, ori i-am lasat sa creada altceva decat suntem si le-am aratat masti pe care nu le-am putut juca pana la sfarsit.

Cred ca pana la urma am sa ajung sa ma multumesc cu putin ca vad ca nu da nici un rezultat toata cautarea asta. N-am de unde si basta. Pot sa ma pun eu si-n fund si-n cap si-n cele mai controversate pozitii de yoga ca omul perfect nu exista.  Si sunt o victima pentru ca mi-a spus bunica, atunci cand eram mica, povesti cu cersetori care ajungeau printi si cu feti-frumosi care o intelegeau pe Cenusareasa. Bine, mi-a spus si povestea cu mosul si sarpele sau aia cu trei iezi. La final, doi iezi mor pentru ca-s prosti, unul ramane doar pentru ca nu are suficient curaj incat sa faca altceva decat sa se ascunda sub covata(?!). Oi, drama vietii noastre.  Da’ de ce, totusi, in toata povestea, nefiind decat un numar limitat de roluri, sa nu fiu eu lupul? Ca moare la final? Da’ a chefuit cu mese copioase pana atunci, nu? Pai oricum el a iesit cel mai bine din toata povestea asta. E doar o chestiune de alegeri. 1+1=2, prima idee filosofica din cea a haosului ordonat. Totul e simplu, complicatia e doar in aparenta.

De aia imi si place mie inconstientul atat de mult. Ca e vulgar, ludic, pueril, simplu. Fara norme, complicatii, social, sentimente si alte aberatii din astea inventate doar ca sa ne complice noua viata. Reactii chimice, supravietuire, reproducere. De ce naiba toata lumea se incapataneaza sa nu inteleaga asta? Le place lor sa fie ignoranti, acolo? Sa isi puna o basma colorata si frumos modelata pe ochi ca sa nu vada si sa-mi spuna „eu, de fapt, am spus asta pentru ca m-am simtit ranit si dezamagit”. Nu, nene, ai spus asta pentru ca ti-ai simtit amenintata pozitia de „mascul alpha”. De liderul turmei. Pentru ca  in felul asta nu mai aveai acces la femele si la vanatul al’ mai bun. Da’ daca tu te simti mai bine acolo, in cutiuta ta, cine-s eu sa iti fac gauri in ea? Oricum, din punctul meu de vedere, e ca la multimile matematice. Cutiuta ta e multimea aia mai mica de e inclusa in multimea aia mai mare, numita universul meu. Pentru ca eu reusesc sa-l vad pe de-antregul pe al tau, da’ tu pe al meu nu prea. Inapoi la 1+1.

Desen facut in manualul de psihologie: constientul e mic, undeva in varful piramidei si inconstientul se intinde sub nivelul asta, la infinit. Abisal. Necontrolat. Haotic. Sau asta era desenul prin care imi conspectasem eu lectia aia. In fine. De ce sa te rezumi doar la  varful piramidei, partea aia micuta si infima cand ai putea, de fapt, sa incerci sa te extinzi cat mai mult? Niste comozi, asta suntem cu totii.

Anunțuri

0 Responses to “Azi suntem pe un ritm special”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: