Un alt ratat

-De ce Sfanta mea Papadie stam si ne consumam timpul pretios ascultand ce spune asta? Ma plictiseste…

Adevarul ca ma plictisesc imediat cum imi dau seama de substratul unui om, unei actiuni, de vulgarul esentei. Si S* a demonstrat pe aici cat de usor e sa ma plictisesti si nu l-am contrazis pentru ca exact asa este. Drept urmare, flacaul de langa mine i-a dat replica salvatoare betivului de 40 de ani din fata noastra:

-Te superi daca am vrea sa revenim la discutiile noastre de dinainte?

De fapt, cum a inceput totul:

O seara linistita, cu o atitudine prea melancolica, amplificata de muzica romantica de la radio, cate o bere in fata, doi amici de discutii si lumina chioara a Belfastului. In fata mesei noastre, un om beat statea si fredona gesticuland versurile care umpleau camera. Nu stiu cum, dar a ajuns la masa noastra. Am fost pana la baie si, cand m-am intors, el ii explica unuia din amici despre Belloruso, un profesor universitar care castiga in fiecare an nu stiu care festival de inventica.

La inceput l-am privit curioasa de motivul pentru care, un om, aparent ingrijit, bea lunea seara singur, intr-un bar. Din pozitia corpului am presupus ca e un sentiment de ratare. Nu m-am inselat, ca de obicei. Iar, instinctul psihologic nu mi-a jucat nici o festa.

E un om de 40 de ani,  care a vazut Japonia, Germania, Noua Zeelanda, Austria si zeci de alte locuri. Cu un bagaj de cunostinte greu de intalnit. Ne-a povestit de lucruri de care nu mai auzisem: aeroporturi care se scufunda in mare pe timp de furtuna si lacuri de azot. Asa cum a spus si el, pe vremea lui era mai greu sa inveti atatea lucruri, trebuind sa te bati cu bibliotecare tafnoase si legi comuniste absurde ca sa ai acces la o carte.

-Dar tu de ce bei singur azi, aici?

-Pentru ca nu ma inteleg prietenii. Nici n-ar avea cum sa ma inteleaga sau sa ma judece, pentru ca nu ma cunosc.

-Si ce lucrezi?

-Eu nu lucrez. Traiesc din inchirieri. Stau in casa cu mama si cu fratele meu, in centru, ce-i drept, dar n-am bani. N-am familie. Am facut niste combinatii, cat s-a putut, dar acum nu mai am banii si nu mai pot. Iar daca nu pot, stau cuminte.

Un alt fel de a spune ca ii e dor de tinerete. Un alt fel de a plange ce ai fost si ce ai ajuns. Un alt fel de a spune ca te-ai ratat. Un om care a avut ocazia sa invete si sa vada atatea lucruri dar nu a facut nimic cu ce stia. La ce folos sa stii atatea daca nu le folosesti?

Adevarul ca oameni care stiu multe sunt peste tot. De acumulat cunostinte nu e greu. Un search pe Google, un imprumut in banca pentru un bilet de avion, o mostenire, o „combinatie” reusita. Dar asta nu inseamna sa fii destept. A fi destept, in mintea mea de copil inocent, inseamna sa stii sa folosesti, spre binele tau, ce-ai invatat. Altfel, ramai acelasi betiv  de lunea noaptea, care plictiseste oamenii. Care vorbeste mult, despre sclipirea tineretii, in cuvinte bogate si cu detalii picante si impopotonate, dar care isi ineaca singuratatea, 10 minute mai tarziu, in berea de pe fundul sticlei.

Si-acum, filosofia: oare e mai bine sa stii prea multe si sa te supui riscului de a ajunge acel ratat nefericit sau e mai bine sa nu stii nimic, si sa ajungi un ratat care nu constientizeaza unde e greseala si de ce ar trebui sa fie nefericit?

Pentru ca noi, toti, suntem, de la un capat la altul, niste ratati, fiecare pe planul lui. N-avem cum sa nu fim, pentru ca suntem construiti atat de prost incat, daca reusim intr-un capitol, in altul sigur vom da gres. Noroc de creierul asta atat de fucked up care ne mentine incontinuu iluzia de multumire, altfel pe cele mai inalte blocuri din orase ar fi cozi la sinucidere.

Oricum, eu am mai invatat ceva ieri. Ca Tensiunea=Intensitatea*rezistenta. Niste perversi si fizicienii astia…

Anunțuri

1 Response to “Un alt ratat”


  1. 1 Reflectiifeminine Iulie 19, 2014 la 11:16 pm

    „Oare e mai bine sa stii prea multe si sa te supui riscului de a ajunge acel ratat nefericit sau e mai bine sa nu stii nimic, si sa ajungi un ratat care nu constientizeaza unde e greseala si de ce ar trebui sa fie nefericit?”
    -Clar varianta 2.
    Sa constientizezi ca ai potentialul sa faci ceva si ca ti l-ai ratat, cred ca este cel mai mare iad. Ma iau fiorii doar cand ma gandesc la asta.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: