Aventuri in tara Kaufland

Un fel de aventuri din cripta varianta moderna..

Ma bucur de vecinatatea unui Kaufland. Lucky me. Pot motiva lipsa de chef de gatit cu „Puiu’ da’ nu mai bine te duci si-ti iei salata din aia de pui de-ti place tie mult? La placerea ta ma gandesc! Jur pe crocobaurul pitic din Noua Guinee!”

Asa se face ca in ultima saptamana am ajuns pe-acolo de doua ori sa luam de-ale mofturilor.

Prima oara, noi chill. Muncitorii erau la munca si nu suprapopulau casele de marcat, noi boieri in concediu. Ne-am facut turul, ne-am luat ce-am avut de luat, am platit si am iesit. Am inteles acum de ce se spune ca femeile-s praf la condus. Normal, eu  sunt exceptia.

Cum mergeam noi ca niste pietoni bine educati, in sensul opus masinilor si cum Kauflandul are parcarea cu sens unic, ne-am panicat instant cand am auzit din spate un claxon.

Al meu, mai rapid, i-a tras o cruce. Cand m-am intors si eu, doua dudui ( fara relevanta sau…da’ una era roscata si alta blonda) tronau pe scaunele din fata ale unei masini ce ne ameninta cu botul sa ne-o traga salbatic pe la spate. Aproape ii reusise.

Aia din dreapta, dupa cum am aflat mai tarziu pen’ ca io mi-s chioara si gagica si doar n-am sa port ochelarii in vazul lumii, i-arata degetul de mijloc la al meu. Al meu, sa se duca peste ea sa-i frece una bucata flegma in motul blond. Pesemne ca nu ii statea bine parul in ziua aia. Eu, chioara si impaciuitoare, l-am oprit. „Da-le-n dracii Dunarii de proaste”

Ailalta, soferita, nu s-a putut abtine:

„Tarane, e parcare aici” si a aratat undeva spre stanga pe unde, de soferita desteapta si oraseanca ce era,nu vedea semnul ca trebuia sa intri respectand sensul unic si sa ocolesti parcarea.

Mare noroc ca-s chioara! Mare…

Azi mi-am dat seama ca mi-a murit instinctul matern. Tot in Kaufland.

Ziceai ca am venit la cresa. Atatia copii cati am vazut acolo azi n-am vazut nici in parcul de joaca langa care ne-am baut cafeau. Mici, zgomotosi si diabolici!

„Puiu’ (oaaaaa-oaaaaaa!) ce sa (zdrang!zdrang!) lata vre (oaaaaaaaaaa!OOOOAAAAA!) i?”

Puiu’ panicat, se uita in stanga, in dreapta, numa’ la salate nu.

Cand eram la case a inceput sa urle un copil. Cand eram in parcare, dupa ce trecuseram de sirurile de magazine, movile de oameni, gramezi de papuci, ala inca mai urla. Asa am descoperit din ce-s facuti carnatii de Kaufland.

Mai, manca-ti-as biberonu’, da’ daca vroiam sa suport un copil mi-l faceam pe-al meu, serios de nu. Cu ce-am gresit eu, inocenta, sa petrec 3 sferturi de ora printre intreceri cu carucioare, urlete de copii si mame cu durerea-n pula care vorbesc la telefon?!CU CE?! Lasa-l in Dumnezeii papadiei mele acasa, la bunici, la o vecina, in cur pe stanga unde e cineva dispus sa suporte chinurile iadului da’ nu-mi fute mie alea 5 minute in care ma gandesc ce fel de paine sa iau. Ca daca nu gandesc bine tot tie iti umplu’ frigiderul cand ajung acasa.

O vaca, tot azi. Parea doamna initial da’ a tinut mortis sa ne dovedeasca ce mult ne inselam. Vorbea la telefon in timp ce se uita pe la produse. Noi, ne invarteam in jurul ei cu un detergent de vase in mana, vreo 3 tipuri de bureti si alte doua de lavete. Curatenie generala time, zic. Ca nici Spiderman nu suntem si nici n-avem puterea de a ne intoarce in timp, inca, sticla de detergent ne-a cazut din maini. Pe jos si nu pe sus ca nu era nevoie de umbra. Marfa romaneasca, i s-a rupt capacul si a facut o mica balta si vreo trei stropi pe piciorul vacii.

„Ne cerem o mie de scuze, va rugam sa ne iertati, bla-bla”

Aia tacea, cu privirea de bovina fututa-n cur de cal. Ofuscata toata.

„Chiar ne cerem scuze” ii ofera al meu un servetel sa se stearga.

„Da’ credeti ca e placut sa se intample asta?!”

Ignora servetelul din mana intinsa a gentelmanului desavarsit si se duce vaca, intr-o scarba si o ofensare totala, sa ia o laveta din raft.

„Nu e ca si cum am facut-o de placere. S-a intamplat si ne-am cerut scuze”

N-am meritat nici macar o privire. Atata ofuscare n-am mai vazut la un om de cand ma stiu. Ea e o doamna, ce papadia mea! Da’ cre’ca substratul e mult mai profund. Din doua una: ori e mama Magdei (pe care, apropo, n-am mai vazut-o in Belfast. Noutati, careva?)  ori  si-a adus aminte de cand a stropit-o ultima oara barba-su’ si era furioasa ca n-avea bani sa-i mai ia Viagra. Trebuia sa-i spunem ca e Pur cu calciu, poate se mai linistea putin.

Anunțuri

0 Responses to “Aventuri in tara Kaufland”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: