Imi pun ordine in ganduri

Iar e o dimineata din aia fututa in care mi-am scapat gandurile de sub control. A fost de ajuns un singur moment in care sa nu fiu atenta si ocupata si totul in mine a luat-o razna. Intai mi s-au incordat buzele, impingandu-se una pe alta pana la durere. Apoi, sprancenele mi s-au unit intr-un semn de intrebare, incruntat, menit sa imi exprime viitoarea stare. Corpul imi precede mintea. Si-apoi acel sentiment pe care il urasc atat de mult. Furia. Acea macinare si incrancenare interioara pe care ai vrea sa o tii in frau, sa o prinzi de mana si sa o tragi inapoi cand vrea sa iasa din tine, sa o linistesti cu vorba calma, desi stii ca ti-e imposibil. Acel monstru care musca din sufletul tau si ti-l sfarteca dureros pana cand nu mai rezisti sa te lupti si arunci fraul departe.

Acel sentiment, atat de cunoscut si de urat. Pe care, de fiecare data, speri sa-l eviti. Si doar doua intrebari care iti bubuie in cap ca un clopot mare si greu, de biserica. Vocea ta, urland muta, repetandu-ti iar si iar si iar: „De ce? Oare chiar meritam?” Si daca as putea, printr-o minune, as intreba pe toti oamenii care m-au calcat in picioare fara nici un motiv, carora nu le-am vrut decat binele si care stiau cat de tare m-ar durea cruzimea si i-as pune sa-mi raspunda sincer. Fara orgolii, mandrii, tendinte de fatada. Eu tot ce vreau sa stiu e „de ce”. Un raspuns dat cu o voce calma, neutra, care sa imi alunge intrebarile si care nu necesita decat un „Multumesc”.

Nu e vorba de suferinta dragostei. E o furie care are radacini mult mai adanci si mai profunde decat asta. Stiu, si nu imi pasa daca altii o fac sau nu, ca atunci cand am iubit am renuntat de tot la mine pentru ei. Pentru ea. Chiar si cea mai de pret avere a mea si singurul motiv pentru care am rezistat peste toate, mandria. Si iesind de acolo, iesind din iubire, imaginea mi se limpezea si vedeam cum eram calcata in picioare, tratata oribil, mancata de vie. Mult, mult prea departe de limita demnitatii mele. Familie, iubiti, prieteni. De ce? Oare chiar meritam? Unde gresesc eu mai exact?

As putea avea orice barbat vreau. Cel putin pana acum asa am facut. Cand cobor din taxi lumea se opreste o secunda, in jurul meu. Sunt asaltata cu zeci de ochi care ma dezbraca din priviri. Amicii imi sunt extrem de amuzati cum imi place sa fac in ciuda pulii doar ca sa ma distrez pe baza prostiei omenesti.  Sunt scarbita de toti cei carora nu le pasa ca as putea fi orice, o proasta, o ultima speta, o nimic si care vin si  dau tot ceea ce au ei mai bun ca sa le acord macar atentia. Ma amuz teribil atunci cand barbatii care spun despre sine ca au o personalitate foarte complexa incep sa se fastaceasca in fata mea. Nu sunt modesta. Modestia e doar o pierdere de timp si principalul meu defect e ca stiu ca sunt desteapta si frumoasa. De aici, asa cum spunea cineva odata, toata personalitatea asta a mea ofuscata. Si nu, aitudinea asta de superioara nu strica deloc. Mai sunt mii de femei destepte si frumoase in lumea asta, doar ca oamenii sunt masochisti. Vor sa fie dominati, injositi, ignorati. Dar pana la urma, totul e o masca. Si eu, ca orice alt om, imi am nasul. Iar nasul meu imi este iubirea. As putea avea orice barbat vreau, dar cei care ma au vor, totusi, mai mult si mai mult …Si tot mai mult. Imi stalcesc personalitatea si mi-o farama in mii de bucatele, imi mananca altruismul si profita de fiecare moment mic ca sa se ridice deasupra mea. Marsave treburi si sentimentele astea. De ce relatiile dintre oameni trebuie sa fie lupte cu castigatori? Cu ce te incalzeste pe tine ca mi-ai dat o replica in plus, ca m-ai facut sa plang, ca ai cazut in picioare? Spuneti-mi, va rog, toti cei ce stiti ca mi-ati gresit cu adevarat , va simtiti mai bine acum? Sunteti mai peste mine sau mai apreciati? Am nevoie de cineva sa imi explice asta in cel mai neutru ton cu putinta. Pentru ca da, eu recunosc, nu sunt capabila sa inteleg cruzimea. Eu doar prefer sa am bun simt, sa tac atunci cand simt ca e nevoie, sa accept cand gresesc si sa incerc sa depasesc totul asa cum stiu eu mai bine: prin ignorare.

Inteleg totul in jurul meu, inteleg chiar si de ce criminalul si-a infipt cutitul in victima, inteleg ceea ce vor sa spuna cuvintele negandite, inteleg compromisurile, resemnarea, felul omului de a fi, alegerile, nebuniile. Nu inteleg insa ce se intampla cu mine. Sunt eu, oare, masochista, la fel ca toti ceilalti, ajungand sa ma atasez si sa dau totul doar pentru persoanele care sunt dispuse sa distruga oameni.

In fine, m-am descarcat, m-am linistit. Acum e ok. Ne intoarcem la Tricky-Suffocated Love. Imi place viata mea…

Anunțuri

5 Responses to “Imi pun ordine in ganduri”


  1. 1 WaTzaP August 8, 2010 la 6:42 pm

    Uite, sa zicem ca ma dau pe mine ca exemplu. Ca avem cateva idei in comun.

    La fel fac si eu, daca am langa mine o persoana pe placul meu, fac orice pentru ea. De la „am 10 lei sa-mi iau tigari maine” ajungi la „avem 10 lei sa fumam maine” Pula mea, imparti si ultimul colt de paine. DAR, daca m-ai futut, calcat in picioare, ti-ai batut pula de mine…te-am ars.
    Si atunci cred ca incepe cruzimea psihica. Imi fac un scop, sa-ti fut mintile in paishpe, ca n-ai stiut sa respecti ce am avut de oferit.
    D’oh, me sweet.

  2. 2 d3vilbabe August 8, 2010 la 6:46 pm

    eu n-am inima sa fac d-astea:( mi-s fata buna…

  3. 3 Anonymous August 9, 2010 la 12:26 am

    dar tu cand ti-ai batut joc de oameni si i-ai facut sa sufere , din pura rautate , din cauza anturajului sau alte prostii , le-ai oferit vreo explicatie ?

  4. 4 d3vilbabe August 9, 2010 la 7:52 am

    @anonymous : da, le-am dat posibilitatea sa aleaga si le-am explicat inainte ce am de gand sa fac. ptr mine e un joc, eu prezint regulile jocului si il intreb daca o facem sau nu 🙂 nu-i nici dracu’ chiar asa de negru…
    si apoi, eu ca eu….facem abstractie ca exemplul a fost din cazul meu…da’ in cazul altora ce se intampla?:)

  5. 5 Anonymous August 9, 2010 la 9:27 pm

    sa zicem ca nu ai explicat , probabil ca in vremea aia nu erai Oana de azi . Cazul altora e irelevant , vorbeai de tine , si de cei de langa tine , nu stiu cum sa iti explic , dar in general in viata totul se intoarce , azi dai cu piatra maine iti da cineva cu bolovanul 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: