Welcome (back) to wordpress!

Daca am un nou fix verbal, cu care am inebunit pe toti din jurul meu in ultimele zile, atunci trebuie sa vi-l spun si voua. Si sa-l repet, pana cand il invatati pe de rost: „Ce mult imi place viata mea”.

A inceput acum vreo 3 zile, cand, aflandu-ma in Tudor, in drum spre o terasa, m-am surprins  fixand luminile de pe strada si  zambindu-le. ” Iubesc sa pot sa le privesc iar in stilul asta” .Luminile au cu totul si cu totul alte forme atunci cand le privesti fara nici un fel de stress.

A continuat a doua zi cand, plimbandu-ma pe Copou, facand febra musculara de la atata mers prin soarele care statea sa apuna,  uitandu-ma la copiii care se jucau, la oamenii care veneau sa ia biciclete, la frunzele copacilor, la cafeaua din paharul de plastic, i-am declarat iubire eterna vietii mele. Si un bine te-am regasit.

Mi-a zambit si ea frumos si mustrator ca am lasat-o undeva in urma si m-am mutat in viata altcuiva, dar pare-se ca m-a iertat. Acum mergem brat la brat, amandoua, sarind cand pe-un picior, cand pe altul.

Nu ma crede nimeni, dar am ratat momente frumoase. Am ratat momentul in care puteam sa stau cu picioarele in iarba si sa citesc o carte, momentul cand trebuia sa-mi iau agenda si sa ma duc pe scarile Fundatiei sa scriu tot ce doresc.  Am ratat expozitia de arta si fotografie din Copou. Am ratat povestile prietenilor si cunostintelor mele. Am ratat discutiile interminabile si filosofice pe care le puteam purta si din care puteam sa invat multe.

Nu, nu blamez pe nimeni, a fost alegerea mea. Am incercat-o si pe asta si am invatat ceva din ea. Eu nu sunt  din acel material. Eu pur si simplu sunt alt gen, am alte placeri, am alte preocupari. Incercand sa ma transform in altceva, nu fac decat sa ma chinui pe mine si pe cei din jurul meu.

Farmecul vietii mele nu e destrabalarea, asa cum ar gandi cei care nu vor sa patrunda mai adanc in idee. Farmecul vietii mele e libertatea. E acea idee de „Ies din casa, sa beau o cafea, si vad eu mai incolo ce-am sa fac. Nu-mi pasa de nimeni, de nimic. Maine lucrez, dar azi sunt liber in bataia vantului.” De multe ori mi s-a spus ca imi ratez viata. Nu, deloc, asta e viata mea.  Daca ar fi sa-mi pese, intr-adevar, de ceea ce spun ceilalti, sau sa renunt la ceea ce vreau doar pentru ca nu e frumos, ar insemna sa imi ratez multe placeri pe care viata are sa mi le ofere.Iar viata e facuta ca sa iti faca placere sa o traiesti, nu ca sa te abtii sau sa o lasi sa treaca pe langa tine.

Maine dimineata lucrez, azi facem foc de tabara. Prefer sa fiu obosita, terminata, distrusa, a doua zi, dar sa ma bucur de caldura rosiatica  si poate de o chitara neacordata bine. Pentru ca nu-mi ridica nimeni o statuie care sa-mi exemplifice moralitatea si etica.  Si amintirile mele de atunci cand nu voi mai putea vor fi de muzica buna cu iz de lemn ars si nu de monotonele saptamani in care n-am facut nimic demn de aducere aminte.

Ce mult imi place viata mea…

Anunțuri

2 Responses to “Welcome (back) to wordpress!”


  1. 1 mephala August 4, 2010 la 5:05 pm

    un sut in fund e un pas inainte

    welcome back 🙂

  2. 2 WaTzaP August 4, 2010 la 6:08 pm

    Ce mult imi place viata mea !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: