Jurnal de vacanta: primele zile

Concluzia finala: cocalarismul nu tine cont de nationalitate.

Ei, da. Iasi-Bucuresti. Autocar luat doar pentru ca ajungeam la timp pentru avionul de 6. De noi… si de altii. Ca intotdeauna, n-am reusit sa adorm cu o noapte inainte. Emotiile ar spune unii si nu-i contrazic. Si entuziasmul e tot o forma de emotie. Deci fizic eram varza, ca intotdeauna.

Norocul nostru (al meu) nu s-a dezis nici de data asta si am nimerit in jumatatea autocarului in care era plin de arabii de la Medicina. Terminasera oamenii cu restantele si se duceau acasa. Nimic anormal. Doar ca arabii nostri, care ne inconjurau din toate flancurile, mai putin ala cu geamul, erau cocalari get-beget. Si-adica: toata noaptea am ascultat, pe langa has hachmch bch tch zgh (ptiu) – vorbeau mult in draci, de parca n-ar fi stat impreuna tot anul – cum joaca Fifa, ultimele hituri din Arabia/Libia/Whatever  pe impresionantul sistem 5.1 de la telefon, discutiile lor cu prietenele romance ramase acasa, pe alte telefoane (ala cu muzica mergea), filmuletele cu breakdance din Franta, etc, etc , etc. In Otopeni au coborat.

La schimb, pe ei, pana in Baneasa ne-au tinut companie vreo 5 alcoolisti, muncitori, simpatici si canditori. Mai mare dragul. Cinci minute am rezistat in mirosul ala, pana cand ne-a lesinat bravura si ne-am mutat mai in fata.

La vama in aeroport alta poveste. Clar, omul avea mai multe complexe grave. Pen’ ca-s fata atenta, nu reusesc sa pastrez un buletin mai mult de cateva luni, asa ca singurul meu act de identitate e pasaportul, care a rezistat ca prin minune diferitelor tentative de pierdere. Problema e ca-s blonda acolo. Na, nebuniile tineretii.

Vamesul : Da ochelarii jos ca nu semeni.

Eu: Dau ochelarii jos.

El: Mda, bine, treci.

Eu: Iau pasaportul. O zi buna.

El: Ia stai, da putin ala (pasaportul).

Eu: Il intind, cu samburele de panica in suflet.

El: Cand expira asta? A… (mai are un an) si mi-l arunca pe marginea tejghelei.

Urmatorul la coada, al meu. Na, din comoditate, nu l-a mai scos din folia de la portofel unde, pe partea cealalta, are insigna.

Vamesul: Scoate-l de-acolo, ce, crezi ca daca esti politist esti privilegiat? Si eu eram politist si am cazut la scoala de soferi! (uite aci complexul )

Al meu: O zi buna si dumneavoastra…

La tauitoarea aia de metale alta poveste( Baneasa, aeroport de rahat) . La mine, a facut scandal ca nush, probabil m-am nascut cu o bara de metal prin cap de ma sacaie tot timpul. Vine o madama grasa si fioroasa langa mine si-mi porunceste sa ridic mainile. Ma conformez. Ma pipaie aia de sus pana jos, imi ia masura la cupa la sutien, imi zice sa ma intorc. Iar ma pipaie de sus pana jos si la final imi freaca doua palme pe buci. Ba, in pana mea! Cu ochii mari, cu simtamantul ca tocmai am fost violata si cu fundul usturandu-ma, mi-am luat jucarelele si am plecat.

In avion, din 3 locui, 2 erau ale noastre. Da norocul nostru e genial. Nici unul nu era la fereastra. Asteptam, se umple avionul, locul de la geam liber. „Ia hai noi acolo ca sa nu mute stewardeza pe careva”, ne asezam, stam sa mai rasfoim o revista, se inchide usa. In 5 minute se deschide iar si intra vreo 6 intarziati. Cu emotii ne uitam daca vrea vreo unul locul nostu. Nimic. Ne relaxam. Mai stam doua minute, locuri libere prin avion, cand apare el: barbosul, rocker, 120 kile’, cu durerea-n burta de restul si chitara in mana. Vrea locul nostru. Ne resemnam. Ma jur: a fost cel mai irosit loc la geam din toata existenta aeronauticii. Omul a adormit inainte de decolare si s-a trezit dupa aterizare. Trist.

Ne-am fatait putin prin Roma, sa bem o cafea. Cu picolli, cu negri, cu tiganeala, farmecul ei, iar mai apoi ne-am indreptat spre Tiburtina sa vedem cand avem autobuzul spre una din cele mai traditionale zone ale Italiei. De mentionat ca inca nu dormisem, asa ca ne-am hotarat sa nu mai vizitam Roma si sa luam primul la care gasim locuri. Asta era undeva la ora 3. Dupa-amiaza.

A trebuit sa asteptam de pe la 11 in autogara. Flamanzi, morti de cald, desi temperatura era una mult mai mica decat de obicei. Nu stiu daca ma credeti, da’ la un moment dat, ne-a fost jena ca suntem romani. Ce era roman acolo, trebuia sa vorbeasca la telefon, sa-si bage pla, sa tipe, sa faca miscari de dute-vino, toate astfel incat sa-l vada/auda toata autogara. Ii cunosteai dupa imbracaminte, burta, pozitie care-s romani si care englezi, germani, etc.

Cand am sa fiu batrana, la 60 de ani, cu un picior tarait dupa mine, am sa-mi iau economiile si mosul si am sa ma duc sa vizitez lumea. Cu tocuri, margele si ruj pe buze. Numai la noi, dupa 50 de ani, oamenii stau si asteapta mila si compasiune. La 50 de ani eu am sa fiu straina si am sa refuz sa imi astept moartea sau sa devin o povara. „Ai varsta pe care vrei tu sa o ai” e o chestie adevarata si exemplu mi-au fost zeci de batrani straini, in carje, in bastoane, cu geamantanele dupa ei.

Cand ne-am urcat in autocar a fost o usurare. Din fericire, in zona asta, calatoresc doar italienii. Am fost serviti cu bomboane si apa rece. Ne-am bucurat de aerul conditionat, budele curate din Autogrill-uri, scaunele confortabele si doua filme bune. Si rasul in hohote al unui cocalar italian. Dupa 20 de ore de drum si o noapte alba, in sfarsit am adormit si eu.

Si parca, totusi, s-a meritat:

 Mai multe cand ajunga acasa, n-am rabdare cu tot netul asta…Dar hai, totusi, inca una…

Anunțuri

14 Responses to “Jurnal de vacanta: primele zile”


  1. 1 WaTzaP Iulie 16, 2010 la 4:42 pm

    Ah, tot la noi, la Italia..ai ajuns.

  2. 2 d3v Iulie 16, 2010 la 8:45 pm

    :)))) e frumoasa bre, se merita. La anul batem cararea pana la Napoli sa vedem Vezuviul 😡 si peste doi ani pisa si nordul :))) dupa ce o terminam trecem la alta:))))

  3. 3 nazguul Iulie 16, 2010 la 9:42 pm

    foarte corect zici ce zici.
    si eu am jurat ca mai stau vreo 2 ani maxim, si apoi o tai cu ghiozdanul hai-hui prin europa…

  4. 4 Beginner Iulie 18, 2010 la 12:06 pm

    Macar pana la urma te-ai relaxat putin si ai mai uitat de joc …ca mine 😀

  5. 5 scorpio72 Iulie 18, 2010 la 1:16 pm

    astept urmatoarele zile..din vacanta ta

  6. 6 d3v Iulie 18, 2010 la 7:55 pm

    m-am relaxat pe pi&da ma-sii. sa vezi ce militarie fac cand vin din voi=))) .

  7. 7 mephala Iulie 19, 2010 la 9:40 am

    il felicit pe prietenul tau ca a reusit sa te tina in brate si sa zambeasca in acelasi timp… 🙂

  8. 8 d3v Iulie 19, 2010 la 8:02 pm

    hahaha|> : p . am doar 55 de kile’ bre:(

  9. 9 mephala Iulie 20, 2010 la 2:09 pm

    si 19 ani 🙂

  10. 10 Aky Iulie 20, 2010 la 2:38 pm

    De puscarie 🙂

  11. 11 d3vilbabe Iulie 20, 2010 la 4:08 pm

    ei poftim,a comentat de pe adresa mea de mail:<

  12. 12 d3vilbabe Iulie 20, 2010 la 4:09 pm

    @scorpio: au sa vina, dupa vineri , cand am sa ajung acasa si am sa am net bun de urcat pozele:P

  13. 13 Alex`andra Iulie 20, 2010 la 10:07 pm

    cred că de gura mea ai pus pozele, dar se pare că n-am bătut-o pe d3v la cap de pomană :)))

  14. 14 Bogdan Epureanu Iulie 30, 2010 la 7:37 pm

    Militarie? Guild master ceva? Ma faci sa ma apuc de lineage numai ca sa-ti demonstrez ca jocurile de genul nu sunt pentru fetite. :))))

    Half joking. 😛 😛 😛


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat asta: