Atentie!Pericol de prabusire!

Nu sunt sociabila.Am zis,am sa o mai zic si chiar cred asta.Nu-mi place sa socializez mai mult decat este nevoie si nici sa cunosc oameni noi prea multi,cu atat mai mult nu-mi place ca acestia sa devina parte a cercului in care ma invart.

Intamplarea a facut sa fiu o persoana destul de populara intotdeauna si sa atrag cunostintele noi ca un magnet.Am zambit de complezanta,am baut una-doua-trei beri,am iesit la un gratar,la o adunare si apoi m-am retras in cochilia mea,lasand noile relatii sociale sa se duca pe apa Dunarii.

Nu o faceam pentru ca sunt salbatica ci pentru ca sunt destul de exclusivista si usor de obosit.Sunt intr-un fel „fragila” cand vine vorba de deceptii si nu numai.In momentul in care ajung sa cunosc o persoana destul de bine,incep sa ma atasez de ea.Experienta de viata mi-a demonstrat ca,de cele mai multe ori,oamenii au sa te dezamageasca si daca tu nu esti intr-atat de atasat de ei incat sa ierti sau sa incerci sa intelegi,atunci are sa fie inca o picatura in paharul deceptiilor.Iar daca ierti,atunci au sa se invete si au sa o faca iar.

De aceea o parte a uriasei mele armuri e ideea ca trebuie sa mentin relatiile sociale la un nivel rece,sa nu ma atasez.In general imi iese,uneori mai apare o persoana care nu se lasa convinsa de distanta si care isi pune in miscare ambitia,pana reuseste sa imi intre pe sub piele.Si aici incep problemele…

Totul e din subconstient.El imi spune sa fug cat mai pot,sa ma retrag.Constientul nu ma lasa.Sunt mai mult instinctiva in ale inter-umanelor.Si totusi,parca un val de plumb mi se lasa peste ochi si nu ma mai pot misca.

Asa e si situatia de acum.Ma simt obosita de toata masa de oameni din jurul meu.Tendinta e sa fug vreo saptamana,doua, sa ma ascund in camera mea,la adapostul usii grele de metal de la intrare.Sa arunc,pentru o perioada,cheia palatului meu de clestar,pana cand situatia va fi destul de favorabila incat sa scot capul la lumina iar.

Dar nu pot…Si nu-mi dau seama de ce.Si simt cum,cu fiecare zi ce trece,alunec tot mai mult de langa scutul meu protector.Ba chiar,culmea culmilor,am ajuns sa simt si lipsa oamenilor de langa mine.Si nu mi-a placut.A fost ca si cum cineva mi-ar da aer cu portia,portie care nu-mi ajunge pe deplin ca sa ma simt respirand.

Subconstientul imi urla din rasputeri,exact ca in acele desene:”Isn’t that sweet?!BUT IT’S WROOOONG!Ce frumos,cred ca te-ai atasat de persoana aia de-i simti lipsa.Da-ti aduci aminte ce s-a intamplat cu toate persoanele alea de te-ai atasat pana acum?!”

Asa ca,de azi,revenim la vechea Oana.Cea rece,detasata,distanta.Puteti sa spuneti ca am dubla personalitate,iar.Nu-mi pasa.O dezvolt pe-a treia in curand.Inca se lucreaza la ea,in laborator.

0 Responses to “Atentie!Pericol de prabusire!”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s




Oldies But Goldies

Categorii

Top Clicks

  • Niciunul
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Oameni plictisiti :


%d blogeri au apreciat: