d3vilbabe

Ca intotdeauna, mi-am gasit rezolvarea problemelor si starilor mele usor. “Tu nu te plictisesti niciodata, tot timpul ai ceva de facut”  imi spunea cineva, de mult, fara sa-si dea seama ca tocmai starea mea dee plictiseala continua e cea care ma face sa imi caut intotdeauna ocupatie.

Ce-am mai facut, va intrebati,   poate. Probabil, din aceeasi stare de plictiseala participati si voi la voyeurismul numit blogosfera, iar eu, din dorinta de a  va satisface va voi raspunde frumos, scolareste si  in pozitie corecta.

M-am ascuns de lume in bratele cuiva, atat de mult incat m-am obisnuit cu caldura si mirosul lui permanent. I-as putea spune refugiul meu, la fel cum, cei care ma cunosteau, l-ar putea numi cel care m-a dezvatat de proastele obiceiuri.

Mi-am luat rucsacul, am aruncat in el, la intamplare, rimelul, fardurile, o crema si 3 bluze, m-am urcat in taxi si am dat comanda cu o fata luminata si prevestitoare de bine: “La el!” . Zece minute mai tarziu, ma cuibaream ca un copil mic si ma lasam alintata si dezmierdata, acaparandu-i tot ce era a lui.

Am avut cele mai frumoase zile ale mele: liniste, un film bun, o persoana calda, care imi anihileaza orice zbucium interior, muzica mea obtinuta cu pretul unei priviri de copil suparat, naturalete totala si un sentiment cald, de mult neintalnit, care crestea de la minut la minut. Am adormit, fara sa vreau, in timp ce asteptam victoria Stelei, sub privirea lui dezaprobatoare.

M-am babit, ar spune multi. Dorm noaptea, ies rar, stau numai langa el. Nu mai simt nevoia sa refulez in tot soiul de activitati ciudate, as spune eu. Privesc spre coltul camerei, unde se afla patul, si ii admir somnul linistit si moale. Imi transmite, cumva, din calmul    lui si mie.

Dau bir cu fugitii din viata mea. Imi pare atat de departe tot acel haos controlat incat am impresia ca altcineva era cel ce incerca sa se ascunda,    in toate felurile, si care vroia, cu orice pret, sa isi alunge gandurile obisnuite.

Spuneam, candva, ca nu persoana de langa m-ar defini pe mine, ca om. M-am inselat voit. Ma minteam si acum imi recunosc asta.  El, a reusit, in cateva momente, sa faca ceea ce au incercat altii timp de ani de zile:  sa imi incalzeasca inima si sa ma impace cu mine, intr-atat incat sa reintru pe fagasul meu normal, sa imi gasesc locul.

Orice are sa fie mai tarziu, am sa-i fiu mereu recunoscatoare pentru momentele astea. E o senzatie pe care nu am mai trait-o de atatia ani si, fara sa-mi dau seama, careia i-am simtit lipsa si am cautat-o in tot timpul asta.  Cumva, simt nevoia sa-i multumesc si sa strig lumii intregi ceea ce gandesc.

Fara romantisme fortate, fara cuvinte dulci spuse doar de dragul de a impresiona, fara mastile obisnuite si tot soiul de incercari de a ne ascunde defectele, cu raspunsuri sincere si o totala acceptare si placere, ne umplem unul altuia timpul in cea mai pura si frumoasa forma a unei prietenii intre 2 oameni care credeau ca n-au nimic in comun.

Cam asta am facut, fac si presimt ca o sa fac si in viitorul apropiat. Stiu ca neglijez blogul si alte domenii in care inainte eram destul de activa insa, dupa cum am mai spus, nevoia de refulare nu mai exista. Acum, in viata mea, a aparut ceva mai important decat mine…

Reteta calmului meu e simpla si accesibila tuturor. Iti trebuie doar un dram de nepasare, vointa, lipsa dorintei de a iesi in evidenta si cateva idei pe care sa ti le repeti incontinuu, ca un motto:

Undeva, in lume, un copil plange. Fii furios pentru asta, problemele tale nici nu exista. Undeva, cineva, tocmai a murit pentru ca nu a avut bani de mancare sau de medicamente. Tipa din cauza asta. Lumea a mai pierdut o idee geniala pentru ca  cel care trebuia sa o elaboreze n-a avut acces la educatie. Plangi pentru asta. Un copil, diseara, se va gandi cu ce sa-si hraneasca fratii mai mici sau cu ce ii va incalzi la iarna. Cadoul care nu-ti place tie le-ar putea asigura alte 2 saptamani de supravietuire.

Cand simti ca nu mai rezisti, iesi pe o strada lunga, din orasul tau. Aseaza-te in mijlocul ei, si uita-te la blocurile de pe margine. Pentru fiecare fereastra pe care o vezi exista un om care are probleme la fel de grele ca ale tale, poate de cateva ori mai drastice.

Nu te consuma. Priveste lucid inainte, fara emotii si disperare si vei vedea ca rezolvarea e chiar in fata ta. Noi stim deja raspunsul, trebuie doar sa ne aducem aminte care este.

Gaseste frumosul in fiecare lucru din jurul tau, chiar si in cel mai simplu  si mai banal.  Extrage-ti energia din asta si nu porni niciodata un proiect avand pesimismul la baza. Cladit pe rau, nu poate fi decat rau.

Canalizeaza-ti furia spre activitati constructive, elibereaz-o si fa-o folositoare. Chiar si cea mai negativa energie poate da nastere unor minuni.

Timpul si amintirile sunt singurele bunuri pe care nu ni le poate lua cineva. Foloseste-ti timpul si traieste fiecare moment cat mai optim pentru tine. Aduna-ti amintiri, si bune si rele, pentru a avea ce povesti atunci cand timpul se va apropia de sfarsit.

Invata sa iti tii aproape persoanele care te fac sa te simti bine. Accepta-le si le vei raspunde cu aceeasi moneda. Fa, in fiecare zi, un om drag sa zambeasca.

Citate din carti, poate. Filosofii ieftine si de duzina, probabil. Un lucru e sigur. In cazul meu, imi fac lumea mai buna, mai calma, mai placuta. Uneori uit de ele si ma intorc inapoi in negrul si ceata mea. Momentul in care mi le readuc aminte e echivalentul unei renasteri si, de cele mai multe ori, a doua zi mi se spune ca eman lumina prin toti porii. Incercati-le, n-aveti nimic de pierdut.

Nu ma pricep la politica, nu intra in aria mea de interes. Prefer sa invat ce idei genereaza gesturile care se fac decat cine cu cine e aliat sau care e de dreapta, care e de stanga si alte minuni din astea. Am o aversiune totala fata de tot ce tine de domeniul asta si ma declar oficial o ignoranta pentru ca prefer sa schimb subiectul atunci cand vine in discutie decat sa stau sa ascult fie el si un minut de politica.

Si totusi…

Sunt tanara si eu inca mai am ambitia sa raman in Romania sa fac ceva aici. Vrand, nevrand, viitorul meu e legat de cel al tarii si de deciziile celor care o conduc. N-as vrea sa ma trezesc cu alte zeci de legi stupide sau taxe care sa-mi bage si mai adanc mana in buzunar, doar pentru ca bunica-meu si alti colegi de-ai lui, au primit pamant in 90.

Acum mno, sa zicem ca m-am hotarat sa votez, in eventualitatea in care am sa imi gasesc buletinul pana la alegeri. Nu stiu prea multe si nici nu vreau sa ma interesez. Doar atat: am de ales intre Geoana si Basescu. Ce stiu eu, ca omul simplu, despre ei?

*Geoana e in cardasie cu Vanghelie si Iliescu. Iliescu a condus tara timp de 12 ani, timp in care traiectoria ei a fost descendenta. Tot atunci s-a dat startul la coruptie si saracie lucie. Atunci au aparut cele mai bizare taxe. Imi aduc si acum aminte cum strada din fata mea a fost blocata timp de ani de zile de un gard galben pe care scria “lucrari”. Am vazut un film in care Iliescu statea cuminte si zambitor, la dreapta lui Ceausescu, inainte de revolutie. N-am prins eu prea mult din comunism, da’ stiu sigur ca nu ne-a fost bine, nici in timpul lui si nici dupa el.Si-apoi, cati ani are? Vreo 70? Omului astuia ii bate senilitatea la usa si, fiind simplu pamantean, nu prea are cum sa o evite. Stiti cam cat de debila e baba pe care o aveti in scara? Aia de sta si controleaza cine intra si iese din bloc? Ei, in scurt timp asa o sa ajunga si asta.

Vanghelie e un analfabet. Eu am ceva cu analfabetii. Daca tu nu esti in stare sa iti retii propria limba, chestiile banale gen conjugarea verbului “a fi” pe care o stie orice copil de clasa a patra, cum sa am pretentia sa gandesti indeajuns de bine incat sa poti sa iei decizii in locul meu? Nici bunica-meu nu stie bine limba romana si totusi e gospodar bun si are o curte frumoasa, da’ e bun doar acolo, la chestiile simple. Atunci cand ai o pozitie oficiala si tre’ nu numai sa faci treburi bune ci sa si ai o imagine buna, parca nu prea se mai pupa gospodaria cu functia. Nu stiu cum arata sectorul 5, nu cred sa fi fost vreodata pe-acolo, da’ chiar daca ar fi Raiul pe pamant, una sunt cateva strazi, intr-o capitala si alta e o tara intreaga, pe modul 5 cuvinte le mai leaga el da’ cand e vorba sa construiasca o fraza intreaga s-a dus pe Sfanta Bucurie.

Pana acum doar de rau. Sa votez cu ei doar pentru ca PSD i-au dat pamanturile lui bunica-meu inapoi? Parca as spune pas.

*Basescu. Multe controverse, a mai pocnit si un trol, mai vreo 3-4 scandaluri, arata ca dracu’. Sincer, pe copchilasul ala si eu l-as fi pocnit. Lasa-ma dom’le sa am si eu momentul meu de glorie! Vii tu si-mi strigi de Iliescu cand tu nici par la fund n-ai si nu stii ce-a insemnat ala pentru tara. Nu te-au pocnit ai tai cand erai mic ca sa inveti bunul-simt, hai ca te pocnesc eu.

Coruptie. Alte taxe. Multi pupincuristi si multe idei proaste.

Da’ totusi, parca, parca. Adica, de bine de rau, o data pe an s-au facut strazile din Iasi. Nu stiu si nici nu cred ca ma intereseaza daca din dispozitia lui, da’ eu, ca omul simplu, le-am vazut facute. Proaste, ca altfel n-aveau cum sa se faca in fiecare an, da’ totusi a fost interes, fata de gardul galben din vremea lui Iliescu care a zacut mult si bine si a provocat nu stiu cate accidente.

S-au pus luminite pe arhitectura veche a Iasului. Pe mine ma fascineaza luminitele, m-a uns la inima cu asta. Iar nu stiu daca de la conducerea tarii vine treaba da’ stiu ca acum s-a intamplat si-mi place. Asta e farmecul orasului care imi place si cineva s-a gandit sa i-l sublinieze.

S-au construit sau s-au pus bazele a vreo 4 sau 5 cartiere noi. Se mareste Iasul. Desigur, asta  a fost datorita investitorilor dar, coincidenta face ca ei sa fi aparut tot acum, in ultimii 5 ani.

Au mai aparut vreo 3 taxe stupide, niste disponibilizari, concediul fortat fara plata, cateva scandaluri. Oricum tara era in mocirla de mult. E putin cam greu sa o scoti de acolo fara sa te murdaresti si tu sau sa te bagi dupa ea. Posibil sa nu mai reusesti nici tu sa iesi. Pe mine n-are de ce sa ma deranjeze scandalurile. Eu imi vad de viata mea, in coltul meu si atat timp cat sunt lasata sa fac asta si nu mi se pun in cale tot soiul de piedici, nu vad de ce m-ar afecta. Din partea mea n-au decat sa se muste pe bune si sa faca meciuri de K1 la Casa Patrata.

Acum na, eu, ignoranta, care trebuie sa intreb oamenii pe messenger in ce partid e Geoana, stau stramb si judec drept. Am de ales intre doua rele, pe baza a ceea ce am vazut in 20 de ani de “libertate”. Nu stiu cine, ce, care a fost cauza pentru tot ce am vazut in timpul asta, dar, parca, mi se pare ca in ultimii 4 ani au ajuns la mine un pic mai multe treburi bune decat in anii precedenti. Nu vreau sa fac campanie Basescu, ci doar sa-mi exprim parerea obiectiva legata de asta. Si da, intr-un fel, vreau sa influentez deciziile celor care ma citesc, pentru ca vreau sa-mi fie bine in urmatorii ani si am ajuns la concluzia ca dintre cele 2 rele, Basescu e raul cel mai mic care ni se poate intampla.

Asa ca propun treaba urmatoare: stiu sigur ca tinerii au ales ca mine. Noi nu suntem influentati de fapte care s-au petrecut acum 20 de ani si nici nu traim din melancolia vremurilor trecute. Am sa-mi caut buletinul chiar si daca tre’ sa stau zile intregi sa fac asta.  Hai sa votam si sa n-o lasam pe bunica sa decida pentru noi. Nu vreau ca un om care nu mai are nimic de pierdut sa imi traseze traiectoria unei perioade critice din viata mea. Haidem la vot, oricat de ignoranti am fi. Nu ne costa decat 10 minute de plimbare si pusul unei stampile pe foaie. Ar putea fi chiar fun, daca vrem. Hai sa incercam, logic si frumos, cu argumente pe intelesul tuturor, sa mai convingem doi oameni sa faca asta. Desi pare ciudat, n-are cum sa fie decat pentru binele nostru, cei care ne punem acum bazele vietii viitoare. Hai sa iesim putin din carapacea noastra si sa privim in ansamblu imaginea. Apoi sa decidem si sa facem un pas pentru asta.

Nu, nu mi-am ales culoarea politica sau un nou idol. Pur si simplu, ca omul dezinteresat de partea asta, am renuntat sa ma gandesc la ce ma gandeam in mod obisnuit atunci cand imi beiam cafeaua si am analizat ceea ce am vazut eu, ca tanara, in anii astia de tranzitie.

Rog pe cei care stiu mai multe decat mine, sa-si ia libertatea sa completeze/corecteze/ argumenteze alegerile facute. O mana de ajutor nu strica niciodata.