Caut

noiembrie 5, 2009 at 5:09 am | In De'ale altora | 12 Comments

Iubesc MMORPG-urile. Se stie. Si d-aia caut unul, pe care sa-l joc, da’ care sa indeplineasca vro’ doua conditii, in functie de ce mi-a placut prin ce-am mai jucat. Nu le recomandati pe astea, plix. Le-am vazut, mi-au placut, le-am abandonat.

-Mi-a placut ideea din L2 si complexitatea lui, cat si story line-ul. Nu vreau ceva atat de complex, ca sa nu devin addicted, da’ nici nu vreau desene animate.

-Mi-a placut Shaiya pentru ca te obliga sa lucrezi impreuna cu comunitatea. Nu mi-a placut grafica slaba si combatul limitat de care dispunea charul.Nici ideea ca doi erau de ajuns pentru orice.

-Guild Wars intra la categoria desene animate+ prea multe questuri. N-am rabdare sa fac questuri, n-am avut niciodata, nu le fac nici p-alea din viata reala. Cu cat mai putine cu atat mai bine. In rest, daca designerii din cel pe care-l caut ar dispune de amuzamentul cu care au creat dansurile din GW, ar fi perfect.

-Aion e prea addicted, tinand cont ca se joaca doar pe off da-mi place ideea de combinatii de taste pentru diferite miscari. Nu stiu, n-am jucat, nu vreau. Am auzit si mi-ar placea. Grafica e prea avansata pentru compul meu pamantean, desi, am o vaga banuiala ca mi-ar merge.Da’ nu ma bag.

-Archlord mi-a placut de belea atat din punctul de vedere al graficii cat si al shopului care, am inteles ca seamana cu Aion. La fel, mi-au placut si siege-urile care se desfasurau in oras, printre dwarfii care stateau la vanzare.Nu mi-a placut ca cel mai tare era ala care investea cei mai multi bani reali in gold shit-urile lor si ca socializarea era a dracului de slaba pen’ ca nu-l jucau prea multi.

-Eve sux din plin.Nu vad nimic atractiv la nave si navute. In categoria asta intra si viitorul NFS World. Nu, multam. Prefer elfii, dark elfii, orcii, humanii si alte oratanii d-astea.

-Mu si Wow , am ceva total subiectiv cu ele: primul contact cu Mu a fost eu batandu-ma cu un peste, terminand cu mine moarta si eu ofticata,deci nu. Ca o veritabila jucatoare de L2, tre’ sa am ceva cu WoW si sa zic pas si la asta.

-Travian nu. Nu ma intrebati de ce, e pur si simplu un nu antipatic.

M-ar atrage ceva gen Entropia, cred, dar nu stiu pe nimeni care sa-l joace si sa-l intreb ce-i poate pielea. Si, din cate vad, e down,deci sare si el din schema.

Configuratia compului arata cam asa:

Intel Core Duo T2300E, 1666 MHz

2 G Ram

Radeon X1300  (512 MB)

Daca ma puteti ajuta sa descopar jocul minune va raman datoare pe viata dar, pentru ca ma indoiesc ca exista, cred ca, intr-un final, am sa ma reintorc la Shaiya.

A day, a song

noiembrie 4, 2009 at 9:50 pm | In A day,A song | Leave a Comment

Preconceptii

noiembrie 4, 2009 at 9:49 pm | In Meditam | Leave a Comment

In ultimul timp am reusit sa adun o colectie impresionanta de preconceptii. Am sa scriu strict despre cele care m-au vizat pe mine pentru ca ma aflu in cunostinta de cauza si stiu sigur ca nu-s asa. Deci sa purcedem la drum.

-Daca ma intrebi “ce mai fac” iar eu iti raspund ca “citesc o carte” si la intrebarea ta legata de numele ei iti spun cine stie ce nume de volum de teorii freudiene, n-o fac ca sa ma dau mare ci pentru ca pur si simplu asta citesc, raspuns pe care am vrut sa-l evit din prima.Nici nu citesc genul asta de carti ca sa ma dau desteapta ci pentru ca, intotdeauna, vreau sa stiu tot ce pot invata  si inca ceva in plus si pentru ca psihologia e pasiunea  si viitorul meu.

-Daca observi, in timp, ca sunt o fire foarte analitica, ce despica tot timpul firul in patru pentru a vedea din ce e facut, nu inseamna ca nu stiu sa-mi traiesc momentul sau viata. Sunt, poate, cea mai instinctiva persoana pe care o cunosc insa, mi-am educat firea in asa fel incat, daca ma intrebi de ce m-am aruncat dupa ac atunci cand a cazut, stiu sa-ti dau raspunsul mai ceva decat la “De ce a traversat puiul strada” .

-Daca iti spun ca ascult rock, folk si alte genuri de care n-a auzit nici dracu’ nu inseamna ca ma si comport sau arat ca atare. Am cunostinte care nici in ziua de azi nu stiu amanuntul asta sau care, cand l-au aflat, si-au facut o mare cruce.

- Daca, intr-o discutie, folosesc niste cuvinte mai “elevate”, sa spunem, nu inseamna ca ma dau mare ci ca pur si simplu alea mi-au venit pe moment. La fel cum pentru Gheorghita sunt uzuale “dii cal” si ” hai si fasim” , la fel si pentru mine, e vocabularul normal.

-Daca ti se pare ca imi dau cu parerea despre tot ce misca, nu e din aer de superioritate ci pentru ca se intampla sa stiu despre ce vorbesc sau sa fiu curioasa sa aflu mai multe. N-ai sa ma auzi niciodata vorbind despre motoare cu ardere interna, cel putin pana nu devin un nou interes. Daca am avut bunul-simt sa ma cultiv in legatura cu un subiect, nu vad de ce as tacea doar pentru a nu-l face pe Gheorghita sa se simta prost. Daca nu stie, sa taca si sa asculte.

-Daca te privesc rece si distant, in pozitia de drepti, iar cu altcineva ma vezi razand si batandu-ma pe umar,nu inseamna ca tu imi esti antipatic ci ca celalalt imi este simpatic iar tu nu prezinti, momentan, nici un interes. Si nu, nici aer de superioritate nu-i.

- Daca ma stii ca am un tic de vorbire gen “dude” sau “flacau” si ma adresez tie, nu inseamna ca vreau sa te jignesc ci ca nu vad nici un motiv de ce m-as chinui sa controlez asta in prezenta ta. La fel ca in cazul de mai sus, ai un statut de persoana normala in viata mea.

-Daca te invit la o cafea/suc/bere/bila/cules de floricele , in cel mai sigur mod exact asta vreau sa fac si nu sa incerc sa te agat. Inseamna ca imi face placere compania ta si vreau sa fac actiunea respectiva intr-un mod placut.

-Daca iti dai seama ca sunt manipulativa, nu inseamna ca e si un lucru rau. Pot numara pe degetele de la mana de cate ori am folosit asta doar ca sa ranesc pe cineva. De cele mai multe ori o folosesc ca sa ajut un om sau ca sa ne fie amandurora bine.

-Daca spun ca imi place singuratatea, nu am in plan sa traiesc singura si departe de lume pana la adanci batraneti. Acum imi place si nu fac din asta un mare caz.

-Daca afirm ca “aproape tot ce e pe lumea asta se invarte in jurul sexualitatii” nu inseamna ca mi-o trag pe unde apuc, cu cine apuc si sunt obsedata de sex. Sunt doua lucruri aproape opuse si a-ti accepta sexualitatea e un lucru total diferit de a face sex.

-Daca te regasesti in unul din cazurile de mai sus, nu m-au deranjat, asa cum probabil iti imaginezi si nici nu esti singurul care a crezut asta. Pentru a ajunge la ideea ca sunt preconceptii am avut parte de mai multe exemple, intr-atatea incat sa pot trage o concluzie.

Ce mai colectionez

noiembrie 4, 2009 at 9:25 am | In Amintiri, De'ale altora | Leave a Comment

Am inceput, ca orice copil, cu papusi. Nu radeti. Erau o raritate pentru mine, tinand cont ca singurul care imi cumpara jucarii era tata si el si-a dorit intotdeauna baiat. Aveam tanculete, masinute, pistoale cu bile, trenulete electrice, camioane, bicicleta, da’ n-aveam papusi. Cand vedeam la alte fetite, imi venea sa plang ca n-am si eu una. Apoi a aparut Coca, salvata din podul bunicilor. Era de carpa si melamina si avea doar fata de plastic. Apoi Dida, furata de pe capota unei masini de nunta. Eh, n-am fost nici cand eram mica prea cuminte. Au venit cele 3  papusi mari, sunt sigura ca stiti de care. Fiecare gospodina adevarata avea, pe vremea aia, cate una pe post de bibelou, imbracata frumos. Eu aveam 3 si n-aveam voie sa le ating.

Cand am crescut, mi-am adus aminte ca aveam un fix pentru jucarii, asa ca am inceput sa colectionez ursuleti de plus. Care, cum imi facea un cadou, imi lua un maimutoi din asta. La un moment dat atinsesem numarul de 120 de oratanii impaiate prin camera, de nu mai aveam pe unde sa merg. Le-am impachetat frumos pe alea mai urate si le-am trimis in locul Cocai, in podul bunicilor. O parte le-am devarsat in camera maica-mii. Sa se impiedice ea de ele. Mai am, undeva la 20, puse frumos, la loc de cinste, pe dupa pat sau pe cel mai de sus raft al bibliotecii. Mai folosesc o inimioara cu maini si poza mea, pe post de perna.

Apoi, de prin liceu incepand, am inceput sa colectionez biletele si scrisori de dragoste precum si biletelele cu care comunicam cu colegii prin timpul orelor. Acum, cand le citesc, ma bufneste rasul da’ nici nu le arunc. Stau la pastrare in sertarul de margele si zdranganeli. Las’ ca-i frumos sa stiu ca cineva, odata, m-a comparat cu “un trandafir albit”  sau ca, eram suparata si simteam ca se termina universul ca am luat un 4 la chimie.

Alaturi de colectia asta, sta frumos, dupa cum spuneam, colectia de margele, zdranganele si alte d-astea. E un sertar plin de chestii pe care nu le port decat rar sau niciodata. Ma jur, nu e ca la orice femeie, daca asta va inchipuiti. Atat de multe si diferite n-am mai vazut pe nicaieri. Am un fix pentru treburi din astea si, desi m-as putea lipsi usor de ele, imi tresare inima cand trec pe langa cate un magazin de bijuterii. Toate au ceva special in ele,”the spark” .

In timp, am ajuns sa colectionez oje. Nu folosesc decat o culoare, maxim doua, da’ le am pe toate. Eh, feminisme.La categoria asta intra si pantofii,gentile si alte accesorii din astea. Nu le port, doar imi ocupa spatiul in casa.

Daca sunteti intr-un bar si va dispare subit biscuitele pe care puneti paharul de bere, mai mult ca sigur ca n-aveam modelul ala in cele peste 200 de astfel de cartoane pe care le am in casa. Brichetele. O fac neintentionat, ma jur.

Mai strang si biletele de la mijloacele de transport din orasele pe care le vizitez. Dintre toate intamplarile, calatoria cu trenul, autobuzul,avionul sau metro-ul, imi ramane cel mai bine intiparita in minte si mi se pare cea mai frumoasa.

Poze cu oameni sau peisaje. Asta facem mai toti, insa, daca am aparat foto in mana, devin de-a dreptul maniaca. As fi in stare sa pozez pe fiecare om care trece pe strada fata/spate/profil/ipostaze.

Mai nou m-am apucat sa strang carti care m-au impresionat. Sa fie acolo, poate mai am vreodata chef sa le iau la rasfoit.

Mai am multe manii si daca ar fi sa intru in detalii pentru fiecare mi-ar lua cateva ore bune : banuti, timbre, lumanari parfumate, obiecte de decor exotice, melodii, scrumuiere, coronite pentru par, parfumuri, etc, etc.

Voi ce fel de colectii aveti acasa? Poate  prind pe careva pe aceeasi lungime de unda si ne apucam de facut schimburi, desi ma indoiesc ca as renunta la vreunul din ele.

 

Mama Omida spune

noiembrie 4, 2009 at 6:40 am | In Nemultumiri | 3 Comments

“Presimt o zi de cacat.”

Ce-ar putea sa o faca asa? Nimic, numa’ ca am eu senzatii ciudate si imi place sa ma alint. Nu tre’ sa-mi cada o caramida in cap ca sa am impresia ca e aiurea. Ma enerveaza atitudinea asta.

In ce-am citit? In stele si-n cafea. M-am trezit pe la 4 dimineata si n-am mai putut adormi. A trebuit pe la 5 sa ies sa-mi iau tigari. Un frig afara de mi se transformau instant aburii care-mi ieseau pe nas in gheata. Un soi de mini-zapada, aproape invizibila, ma batea peste fata. Unii ii zic lapovita, da’ va spun eu ca aia e facatura Iadului. Pe strada pustie, fara nici un om sau o masina, a trecut un singur autobuz. In el, un calator. Unul singur, care se uita fix la mine de ma simteam in naiba stie ce film cu fantome. N-aveau tigarile pe care le fumez eu, trebuind sa ma multumesc cu niste porcarii. Nu ca obisnuitele mele n-ar fi.

M-am intors in casa si am pus de cafea. A durat 3 sferturi de ora sa se incalzeasca un rahat de ibricel de apa. Ziceai ca-i bunica-mea grabindu-se la maritis. In mod normal, dureaza maxim un sfert de ora sa se faca. Si a iesit nasoala, pen’ ca n-am mai avut rabdarea sa astept sa clocoteasca si sa pun cafeaua, asa cum fac de obicei, si am fiert-o. Nu-mi place cafeaua fiarta.

Aragazul e aprins, caloriferele fierbinti, am pe mine o patura si doua bluze, stau cu mainile pe tastatura laptopului care se presupune ca e mai calduta decat mediul inconjurator si totusi sunt inghetata. De ieri dimineata de cand am ajuns acasa nu mai reusesc sa ma incalzesc si asta-mi aduce aminte de primul motiv pentru care urasc toamna si iarna.

Si,deci, mi-am inceput ziua perfect. Stare de spirit de nota 2. Asa ca, de ce ar fi o zi buna cand stiu ca, indiferent ce s-ar intampla, eu m-as simti de rahat? Mi-e frig, sunt 100% pesimista, fumez tigari aiurea si beau o cafea proasta, mi-e somn si ma simt buimaca. Cum era? Seize the day! In papadia mea…

 

A day, a song

noiembrie 3, 2009 at 7:18 pm | In A day,A song | Leave a Comment

(merci Ciprian pentru un video incredibil de misto)

Si, daca tot suntem la capitolul comentarii in tandem:

d3viIbabe : ce simpatici sunt pinguinii astia
ciprian : mda
ciprian : stii ca se imperecheaza pe viata?
d3viIbabe : da
ciprian: si daca moare partenerul nu se “recasatoresc”
d3viIbabe : nici macar oamenii n-au ajuns la stadiul asta
ciprian: nici nu vor ajunge
d3viIbabe : uite ce privire are ea cand si-o trag :) )))
d3viIbabe : doamne…zici ca-s exemplul perfect pentru romantism
ciprian: serios
ciprian: imi plac la nebunie pinguinii
ciprian: mai jos commenturile…
ciprian: plina lumea de prosti
ciprian: nu doar in romania

Argumente pro si contra “iubirii”

noiembrie 3, 2009 at 7:02 pm | In De'ale altora | 3 Comments

d3viIbabe : atunci cand iubesti nu esti egoist
Andrei: ba da

Andrei : esti mai egoist decat crezi tu … iubesti in puii mei cum sa nu fii egoist, gelos si mai ales prost

d3viIbabe : nu…intelegi tu termenul de iubire gresit

 

****

 

Andrei : o spui de parca a iubi inseamna sa bagi 2 fise in aparat si iubirea asta nu vine si ea cu 100 kg de ceata 10 kg de greutati si 1 tona de confuzie
Andrei : cand ai sa iubesti si ai sa fii calculat …. inseamna ca ai facut o tranzactie de nota 10
d3viIbabe: aia sunt initial, hormonii. apoi e posesivitatea, normele morale dupa care ai crescut, de aici gelozia, dependenta, obisnuinta, sentimentul de completare. iubirea e cu totul altceva si majoritatea fac confuzia intre purele instincte omenesti si ea
d3viIbabe : mno…citeste un tratat de psihologie despre treaba asta si vorbim atunci. n-am cum sa-ti explic daca tu privesti lucrurile prin prisma best-sellurilor si filmelor siropoase
Andrei : privesc din prisma experientelor si trairilor mele
Andrei: n-are nici o legatura siropul cu asta
Andrei : si nici psihologia
d3viIbabe : ai inteles perfect ce-am zis
Andrei : am inteles stai linistita dar chiar nu am nevoie sa-mi fie explicate fiecare gand, fiecare actiune, de unii oameni care toata viata n-au facut altceva decat sa studieze viata si in nici un caz sa o traiasca
Andrei : cateodata poate e mai bine sa te lasi dus de val sau de turma daca vrei ..
d3viIbabe : pai eu explic din ce-am invatat traind si experimentand
Andrei : pai si ce treaba are tratatul de psihologie ?
d3viIbabe : pentru ca e o explicatie logica pentru fiecare chestie d-asta, explicatie la care eu am ajuns experimentand si confirmandu-se, mai apoi de o carte de genul asta
Andrei : ok… si daca tu ai expermentat si ai tras concluziile singura apoi ti s-a confirmat pe mine de ce ma trimiti la carte fara sa-mi explic singur
d3viIbabe : pentru ca ma contrazici
Andrei : nu te contrazic imi spun parerea
Andrei : si o carte nu o poti accepta ca argument intr-o discutie contradictorie
d3viIbabe : nu?
Andrei : nu
d3viIbabe : E nu-i egal cu mc patrat
d3viIbabe : cu ce ma contrazici?
Andrei : e o contradictie gen: iarba e daunatoare sau nu
Andrei : sunt sute si mii de scrieri care sustin ambele variante
d3viIbabe : nu, e o contradictie intre 2 concepte diferite asupra iubirii
Andrei : true
d3viIbabe : da’ cand o carte de teorie vine si iti traduce fiecare gest pe care-l face un om, bazandu-se pe alte mii de experimente de dinainte, parca ai crede-o
Andrei : nu sunt reguli fixe in dragoste ca in matematica, ca indiferent de abordare atata timp cat se respecta regulile rezultatul e acelasi gen 1+1=2
Andrei : pff.. neahh…
Andrei : as fi tentat poate sa o cred dar neah
d3viIbabe: da, dar gelozia are la baza nesiguranta de sine. si asta e o regula fixa
d3viIbabe : nu e cauzata de iubire ci de mintea ta twisted
Andrei : gelozie nu e neaparat cauzata de siguranta poate fi cauza si te egoism
Andrei: nu vorbim de gelozia care duce la verificat arhiva de pe messs
d3viIbabe : egoismul cauzeaza posesivitate nu gelozie
Andrei : vorbim de sentimentul care te incearca cand persoana la care tii nu-ti oferta toata atentia tie
d3viIbabe : asta e egocentrism
Andrei : nu si daca astepti atentia asta doar de la persoana la care tii si nu de la toti cu care esti
d3viIbabe : ei. iubirea e aia in care ii oferi tu atentie, neconditionat
d3viIbabe : ca sa vezi.da’ ce s-ar fi intamplat daca in momentul in care ii acordai atentie ea nu ar fi bagat de seama si ar fi fost ocupata de cu totul altceva, nesemnificativ?
Andrei : as fi insistat ?
d3viIbabe: ca sa ce?
Andrei : ca sa observe atentia ?
d3viIbabe : si sa te recompenseze cu atentia ei?
Andrei : da
d3viIbabe : aham…deci neconditionat spuneam…nu?
Andrei : pai neconditionat , puii mei nu o obliga nimeni sa-mi acorde si ea atentie era suficient sa o bage in seama pe a mea
d3viIbabe : pai poate o observa da’ nu vroia sa o bage in seama
d3viIbabe : poate i se parea mai interesant ce facea
Andrei : de asta exista comunicarea intre oameni stii ?
Andrei : sa spui ce te doare cand te doare si mai ales cum te doare
d3viIbabe: iubirea n-are nevoie de comunicare.iubire=adorare. dai totul ca sa fie celalalt fericit iar daca a te lasa sa te zbati degeaba fara sa se uite la tine il fericeste atunci, o faci cu draga inima
Andrei: pai si de unde stii ca il fericeste ?
Andrei : daca nici nu se uita la tine nici nu-ti spune nimic
Andrei : nu face nimic pur si simplu sta ca o gasca
d3viIbabe : pai presupunem ca studiezi asta in timp
Andrei: de unde-ti dai seama
d3viIbabe : banuiesc ca , daca nu te baga in seama, chiar n-are de gand sa te bage in seama sau chef sa faca asta
Andrei : mda.. iti trimite un sms … “e ok insista” de ce trebuie complicate lucrurile ?

Andrei : de ce nu poate fi simplu ?

d3viIbabe  pai voi, astia, bolnavii de siroposenii le complicati
Andrei : as prefara eu asta bolnava dar na…
***
d3viIbabe : mai…sunt chestii demonstrate stiintific astea cu hormonii de la inceputul unei relatii care-ti dau senzatia de implinire. n-am cum sa te fac sa intelegi daca tu nu vrei asta…
Andrei : stiuuu
Andrei : stiu substatele si toate alea care te fac sa plm… stiu despre ce vorbesti dar te fac sa te simti bine in nici un caz sa spui “te iubesc”
d3viIbabe : daca-s mai puternice si daca mai au pe fundal si vreo 2 treburi psihologice te fac
Andrei : mda.. hai sa ne injectam cu feniletilamina asta e substanta care te face sa te simti indragostit… bagam 2 cuie si plm
d3viIbabe : sunt oameni care fac si asta
Andrei : ce tare
Andrei : nu ?
d3viIbabe : nu vreau sa-ti distrug acum imaginea romantica da’ in principiu, cad te apuci sa diseci ceva, vezi ca e format doar din parti urate. asa ca mai bine ramai in naivitate acolo, ca aci printre maruntaie e urat.
Andrei: da dar partile alea urate, uite ca fac ceva frumos
d3viIbabe : fac pentru unii, care nu vor sa priveasca lucrurile in profunzime
d3viIbabe : am preferat termenul asta ca sa nu zici ca iar am aere de superioara
Andrei : si daca era cu superioritate cum suna ?
d3viIbabe : banal
d3viIbabe : si superficial
d3viIbabe : „A incerca sa intelegi este o sinucidere sociala, inseamna sa nu mai gusti viata fara sa te simti, in pofida vointei tale ca o pasare de prada si totodata devoratoare de cadravre, care isi sfarteca obiectele de studiu. De multe ori, ucizi ceea ce vrei sa intelegi, caci, asemeni medicului ucenic, nu exista cunoastere adevarata fara disectie: descoperi venele si circulatia sangelui, organizarea scheletului, nervii, functionarea intima a corpului.”

***

Disclaimer:

Andrei: stai sa citesti toata chestia asta acum ?
d3viIbabe: nu…puneam ceva pe blog
Andrei: ahh
Andrei: ce puneai ?
d3viIbabe: discutia noastra despre iubire & shit
Andrei: why ?
d3viIbabe: pen’ ca are destule argumente si contra-argumente asupra subiectului

A day, a song

noiembrie 2, 2009 at 12:29 am | In A day,A song | Leave a Comment

Mhhh, prea multa deprimare in ultimul timp prin spatiul asta. Asa ca hai sa mai inveselim putin atmosfera :

Sa cautam raspunsuri impreuna

noiembrie 1, 2009 at 11:55 pm | In Meditam | 2 Comments

Nu pot sa dorm, in ciuda planului B faurit mai devreme. Ba, pe deasupra, mai am si o ceata grea in cap si scapari ale privirii, ca si atunci cand bei un pic prea mult. N-am mai baut prea mult de prea multa vreme. De prea multa vreme fug de mine si de ceilalti, de responsabilitati si momente, de orice ar putea sa ma atinga. Oare daca as sta, luptandu-ma cu mine, m-as simti implinita?

De ce, acum, “ca ce lucrezi?” face parte din intrebarile de complezanta pe care le pui cand cunosti un om? De ce nu “ce zodie esti” sau “cati frati ai” ? Conteaza atat de mult meseria si nu omul? Daca as fi gunoier ai mai sta de vorba cu mine? Daca ti-as spune ca traiesc din metode non-conventionale, dar care imi aduc, fara sa misc prea multe degete, venit, m-ai privi cu alti ochi? Daca ti-as spune ca sunt striperita si dansez in fiecare seara pentru ochii hulpavi ai unor batrani frustrati m-ai privi ca pe o jucarie sexuala? Pana la urma, director, functionar, barman, femeie de servici, dansatoare la bara, finalitatea e aceeasi : cu totii ajungem seara acasa si ne mancam coltul de paine. Si-atunci de ce intrebarea asta si discutiile referitoare la ea au luat locul celor care fac referire directa la om?

De ce “am facut aseara dragoste” a devenit o rusine? E o nevoie, o satisfacem, la fel ca mancatul coltului de paine. Cineva, undeva, ne-a vrut, ne-a placut, ne-a oferit o clipa de placere. De ce ne simtim vinovati pentru asta? S-a cantat mii de ani dragostea, s-au scris paduri intregi, milioane de calimari s-au consumat, pentru a preaslavi  placerile carnale.Dar, de fiecare data, cand un om real e surprins intr-un sau dupa un moment intim, se rusineaza sau il neaga. De ce, dupa zeci de ani de civilizatie si mentalitati deschise, unul f*te si celalalt e f*tut ? De ce nu se poate privi asa cum este, de fapt : ambii parteneri isi satisfac nevoile normale, intr-un mod frumos si pur? De ce s-au inventat termeni precum ” e bun/a in pat” ?

De ce aplicam etichete, din prima, tuturor oamenilor pe care ii vedem? De ce catalogam gesturile, vorbele si infatisarea in dosare bine puse la punct, fara a studia ceea ce le genereaza? De ce privim doar suprafata fara a incerca sa vedem in profunzime? Suntem toti superficiali? De ce, noua, ne gasim intotdeauna scuze dar pentru ceilalti suntem incapabili? De ce punem mai mult accent pe imaginea in fata celorlalti pe cand stim ca nu suntem nici pe departe ceea ce vrem sa aratam?

De ce refulam? De ce sa nu trantim si sa izbim, sa urlam din fiecare celula atunci cand ceva ne raneste? De ce scriu eu blogul asta?Stam, inghitim, tinem in noi, ajungem acasa si ne plangem de mila, ne revarsam depresiile pe hartii si biti, cand am putea, pur si simplu, sa luam atitudine atunci cand trebuie, sa nu permitem sa fim calcati in picioare. A doua zi, o luam de la capat. Pentru ce? Pentru acel colt de paine? Pentru ca ne e frica de ce-au sa creada ei? Pentru ca ne e frica sa nu ramanem singuri? Ce folos sa  iti mananci portia, alaturi de o persoana, cand nu te stii satisfacut si inteles?

 

Si acum traducerea…

noiembrie 1, 2009 at 10:16 pm | In Nemultumiri | Leave a Comment

N-am reusit sa exprim, pe cat de bine as fi vrut, senzatia cu care am intrat aseara in casa, dupa ce am venit de la una din petrecerile gay. Poate o fi fost berea, poate oboseala, poate starea mea de frustrare, cert e ca a iesit cu totul altceva.

Avand o viata de noapte de atatia ani, ma si mir de ce am senzatia ca orasul asta e prea mic pentru mine. In mod normal, cercul cunostintelor ar trebui sa fie destul de limitat. Nu e asa. Oriunde m-as duce, cunosc pe cineva. Uneori am chef sa fiu o anonima invizibila, pe care sa nu o bage nimeni in seama. Asta e unul din momentele in care ma chinui sa fac asta si dau chix cu brio.

Pe de o parte e si vina mea. Cand merg la o petrecere sau oriunde in alta parte, imi place sa ma stiu aranjata si pregatita pentru momentul in care mi s-ar nazare sa agat pe cineva sau sa pot profita de faptul ca sunt femeie. Asa ca, in 90% din cazuri, inainte sa ies din casa, imi fac ritualul menit sa intoarca privirile celorlalti. Machiaj, parfum finut, haine elegante, coafura si alte tertipuri plictisitoare de-ale femeilor. Uneori n-o fac, tragandu-mi o pereche de blugi si un tricou, cizmele in picioare, 2  maini prin par si un rimel din obisnuinta. Efectul e intotdeauna acelasi. O fi, poate, de la atitudine.

Aseara mi-am facut tabietul obisnuit. Aveam chef sa ma stiu aratand bine, insa, n-aveam de gand sa fiu intrerupta prea mult din sirul gandurilor mele. Am intrat, iar, in starea mea observativa si, tinand cont ca n-am mai fost de mult la o astfel de petrecere si ca, oamenii pe care ii cunosteam aveau mai toti parteneri de gatul carora sa stea agatati nemaiavand timp de altii, mi s-a parut perfect. Aveam si ce vedea: un grup de oameni adunati impreuna pe baza preferintelor sexuale, manifestandu-si instinctele pe care sunt nevoiti, de obicei, sa si le infraneze.

N-a fost asa. O femeie, stie intotdeauna cand e privita si admirata, sentiment pe care un barbat n-are cum sa-l inteleaga. La inceput am dansat, binedispusa, incercand sa nu ma las coplesita de nesomnul acumulat in peste 40 de ore nedormite. Apoi am remarcat acele priviri. M-am asezat cuminte, jos, sperand ca, in conul de umbra de la masa noastra, voi ramane anonima care doream, atunci cand am plecat de acasa. A fost, poate, cea mai gresita miscare. Daca, pana atunci, il aveam pe unul din protejatii mei drept paravan, acum era un moment prielnic sa pot fi abordata. M-am sictirit imediat, dupa ce, in prealabil, m-a luat o stare de furie muta. La asta a contribuit si intentia unui vechi amic, foarte bun pe vremea aia, care m-a dezamagit enorm odata, sa converseze.

Si-apoi, era toata lumea aia falsa. Persoanele gay, au, poate fara sa-si dea seama, tendinta de a se simti interesanti si unici. Destepti. Frumosi. Imaginati-va o incapere plina de astfel de oameni, aproape beti, descatusandu-se. E un spectacol frumos de urmarit, pana cand te scarbeste.

Asa se face ca, atunci cand am ajuns acasa, din sentimentul de “sunt obosita de oameni” ma transformasem in “nu mai suport oamenii”, o stare vecina cu repulsia totala a oricarei urme de socializare.

Azi a sunat de 18 ori telefonul. De 18 ori l-am auzit dar am preferat sa continui sa dorm decat sa raspund la el. De 2 ori, cineva a sunat la usa. O fi fost important, mai importanta e starea mea. Unei singure persoane i-am raspuns, din toata multitudinea de mesaje pe messenger si asta, pentru ca ma simteam, oarecum, obligata.Acum, dupa 16 ore de somn, ma duc inapoi in pat. Ma simt obosita, dar in caz ca nu adorm, mi-am luat portia de somnifere de plante. Maine, poate, ma voi trezi odihnita.

 

« pagina precedentă — Pagina Următoare »

Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.