d3vilbabe

Ei, cum ce? Mania sarbatorilor. Incep si eu cu revolta mea traditionala.

N-am nimic cu Craciunul…Atat timp cat nu mi-e bagat pe gat. Si ca de fiecare data, ceilalti ma asfixiaza cu bucuria lor prefacuta, cu ornamentele kitschoase, cu colindele lalaite si cu bradutii pe care le doresc sa si-i vare adanc de tot, daca tot le sunt atat de dragi.

Motive pentru care sa nu ma bucur ca toti ceilalti? Normal, am destule. Eu nu ma bucur de falsitati. Niciodata n-am facut-o, n-am de gand sa incep la varsta asta. Desigur, ma simt si eu oarecum fericita de sarbatori, in felul meu. Si am sa fac o lista si cu ce-mi place, ca sa imi dau in cap singura, referitor la posturile anti-decembrie din fiecare an. Ba chiar am sa incep cu ea, pentru ca ma simt bine-dispusa azi:

-imi place julfa. Multi nu stiti ce-i aia da’ e o mancare specifica perioadei asteia, facuta in Moldova. Desigur, mi-ar fi placut mult mai mult in reteta ei originala, cu boabe si zeama de canepa, daca Ceausescu n-ar fi fost atat de prost incat sa o interzica. E buna si asa, cu nuca si rom.

- bunica-mea imi facea, cand eram mica, Alba ca Zapada, alta prajitura superba. Sunt maniaca dupa dulciuri iar aia mi se parea la creme de la creme in domeniul asta. Acum vreo 4 ani am prins o tava intreaga la cineva si mai cu rusine, mai cu pofta, nu m-am lasat pana nu am rontait vreo 3 sferturi din ea. Las’ ca el mai prindea si anul viitor. ) ( Daca aveti asa ceva pe-acasa, sa nu faceti prostia sa-mi spuneti)

-imi plac luminitele de pe strada. De fapt, mie imi plac luminitele in general. Asa cum explicam cuiva azi, ma indeamna spre melancolie si imaginat povesti. Cu cat mai multe cu atat mai bine. Am fost azi si ne-am plimbat prin oras iar eu m-am bucurat ca un copil mic la vederea sferelor albastre si a siragurilor albe.

-imi place ca toata lumea e mai relaxata si pare sa uite pentru 3 zile de problemele cotidiene. In sfarsit, par sa-mi inteleaga starea mea generala.

- apar oferte, care mai de care mai dragute. Sunt femeie, desi nu cumpar nimic, imi place sa stiu ca as putea daca as vrea.

-in sfarsit gasesc un rost maruntului pe care il adun in cosuletul de langa televizor. Nu primesc colindatori, dar daca as face-o as avea ce sa le dau.

-imi trimite mama portocale. Adevarate. Multe. Zeci de kile’. Credeti ca ce ajung la noi sunt portocale? Daca aveti ocazia sa gustati una direct din copac, faceti-o si veti intelege diferenta dintre plastic si fruct.

- e frumos cand afara e frig si agitatie, iar tu te retragi intr-o camera calduroasa, eventual cu o persoana draga, si va uitati la “Singur acasa” pentru a 40-a oara, band cate o ciocolata calda.

-am pomenit de luminite?

Ce nu-mi place? Ehe, aici e mult, mult de spus:

-nu-mi place cum isi rupe lumea salariul pe 2 luni pentru masa de Craciun, cum mananca in prostie, pana ajung la spital, cum folosesc sarbatoarea asta pentru a se reuni, ca familie, pentru prima data pe anul ala.

-nu-mi place ca e transformat totul in afacere, de fel de fel de speculanti si ca toti accepta asta cu zambetul pe buze.

-nu-mi place ca in fiecare an se defriseaza zeci de paduri de brazi, pentru a fi 2 saptamani mai tarziu aruncati la ghena din spatele blocului.

-nu-mi place sa vad copiii saraci uitandu-se prin geamul vitrinelor la jucariile si dulciurile expuse, vazand pe toti ceilalti cum cumpara si stiind ca ei nu vor primi nimic din ce-si doresc.

-nu-mi place ideea de “curatenie de craciun”, atat de infipta in capul gospodinelor. Desi e sfarsit de an si probabil trebuie sa traga un pic mai tare la servici decat de obicei, ajungand acasa frante, ele trebuie sa frece covoare, sa spele gresii, faiante, perdele, boarfe, oale si ce dumnezeu mai au de frecat/spalat prin casa. Mai adaugam si vreo 2 copii si un sot si vedem cum le place sa se transforme singure in roboti, la finalul sarbatorilor nefiind decat niste oameni fara pic de vlaga. Halal concediu. ( Nu ma contraziceti, cunosc destule care fac asa)

-urasc, la modul ca reactionez ca dracu’ atunci cand vad bucurie doar pentru ca e Craciun. Bunatate doar pentru ca e Craciun. Prime doar pentru ca e Craciun. Atentie doar pentru ca e Craciun. Cam orice s-ar putea face in tot timpul anului insa e nevoie de o oarecare sarbatoare ca sa se intample.

- odata la 5 ani urasc ca parlamentarii folosesc sarbatoarea asta doar ca sa se bage in sufletul poporului.

- urasc ca nu sunt lasata sa ma bucur asa cum stiu eu, de perioada asta. “De ce nu te distrezi? Doar e Craciun!” ; “Cum sa stai in casa de Craciun?!” La ce sa le explic ca eu, in sufletelul meu, ma bucur, doar ca sunt atat de multe care ma sictiresc incat starea imi variaza de la minut la minut si ca prefer sa fiu calma si sa imi iau in doze mici fericirea, pentru a nu merge din extrema in extrema? N-au cum intelege. Ei se bucura doar pentru ca e sarbatoare.

Iar pe final, aceeasi clasica Ada Milea si al ei cantecel care imi transpune in note perfecte gandurile. Promit sa nu mai vorbesc de Sarbatorile de Iarna pana anul viitor.

Adunare anonima, “la o bere” , pe o terasa din Tudor. Ma rog, m-am semi-auto-invitat mai mult, si spun semi pentru ca atunci cand amicul meu m-a sunat sa ma intrebe daca ies i-am taiat repede vorba din gura si l-am intrebat “unde e” .

La masa, 6 persoane, dintre care nu cunosteam decat pe 1 – amicul respectiv.

Discutie intre 2 neni :

-Ti-ai luat telefon nou!

-Da, am dat 11 milioane pe el, da’ e bun, am toate functiile pe el, bine, nu folosesc pentru ca n-am nevoie da’ daca as avea ar fi pe ce sa pun mana.

-Dragut.

-Singura chestie care nu-mi place la el e ca n-are senzori de miscare si trebuie sa intorc la mana pozele, bla-bla.

Sincer, ma plictisea enorm discutia asa ca mi-am indreptat atentia in alta parte. Pentru mine telefoanele sunt strict de vorbit ( probabil d-aia si folosesc unul de 30 de euro, al doilea motiv fiind ca le pierd extraordinar de des) .

Dupa ceva vreme pune cineva intrebarea :

-Mergem sa mancam undeva?

La care colegul cu telefonul de 11 milioane:

-Nu, doar stii ca n-am bani .

Lasa ma, ca telefonul ala tine si de foame la nevoie!