d3vilbabe

In seara asta, spre Pitesti. Momentan, la o bila. Ne auzim.

In principiu, pauza pana luni. Daca prind un comp si putin timp, revin . Have fun !

No, stiu ca nu-i frumos, da’ sunt prea fericita ca sa nu urlu in gura mare:

Ia ghiciti cine-i studenta si la psihologie?

Ca tot vad ca e la moda sa spui cand faci un an si ce-ai realizat  apoi na d’aci :

- azi, blogul asta, implineste 1 an si 7 zile. Sapte e cifra mea magica. Totul a inceput de la pasiunea mea pentru fotografie.

-am inceput sa-mi scriu parerile si am primit primii vizitatori si comentatori .

-am observat ca lumea vrea sa citeasca ceea ce am de spus si am intrat intr-o frenezie totala. Scriam despre absolut orice vedeam. Intai am fost feminista . Apoi am devenit misandrina .

-am cunoscut primul blogger in persoana, la o bere, in Cannabis.Aveam amici comuni. Am facut o fotografie doar ca sa imi fac fostul prieten de atunci sa-si bage o unghie in gat ( a functionat perfect! Thanks Stefan si scuze ca ti-am violat intimitatea )) ) si i-am prezentat prietena mea.  M-am facut cu un articol de lauda.

-am luat-o urat pe ulei , dezvoltandu-mi o noua personalitate care sa scrie pe blog pentru mine dupa care am daramat-o total. Apoi m-am luat de altii .Sa fiu sincera, devenisem destul de emo in perioada aia. Nah, fiecare cu momentele lui.

-nu m-am putut abtine si am continuat cu scrisul. Si am continuat. Si am continuat…

-apoi am revenit la relele obiceiuri si am fost cuprinsa de ceea ce eu numesc “perioada de om prost” . Blazare. Idiotenie. Lipsa de gandire si exercitiu intelectual. Totul a inceput aici .

-aici s-a terminat .

-am cunoscut o persoana deosebita.

-a inceput o perioada in care va povesteam imaginile mele din cap. A fost si o mica dezvaluire pe care nu a remarcat-o nimeni pentru ca era printre celelalte aberatii .

-acum, mi-am revenit. Iar. Vine iarna, se linistesc lucrurile.

-pana acum am adunat un total de :  646 posturi , 1687 commenturi, 113 spamuri (!) , o colectie impresionanta de porn la cautari, 39,127 de clickuri.

Si iata cum, timp de un an si sapte zile ati fost martorii maturizarii, refularii, penibilizarii, exagerarii, distractiei, iubirii, dezamagirii mele. Mi-ati fost confidenti , frati, profesori, mustratori. V-am iubit, v-am divinizat, v-am urat, v-am jignit, v-am atras. Impreuna, am construit ceea ce acum se cheama bloggerita din mine si al meu taram de expunere a ideilor.

Tot voi mi-ati relevat pasiunea pentru scris.

Voi mi-ati mancat momente de noapte si ore de gandire. ( Firmele care produc creme anti-rid si anti-cearcane ar trebui sa va fie recunoscatoare.)

Va multumesc ca m-ati acceptat si m-ati sustinut chiar si atunci cand nu aveati de ce. De multe ori mi-ati redat increderea in mine si curajul. De multe ori m-ati facut sa simt ca am un rost pe undeva si ca exista sansa sa fie ceva bun de capul meu.

Pentru asta propun un gang-bang virtual  in care sa va pup si sa va imbratisez pe toti.

In linistea propriului apartament, luminile obscure ale lumanarilor cu care se inconjurase o calmau in aceeasi masura in care o agitau.O furie tacuta, ce rabufnea doar in miscarile spasmice ale ochilor.

Privea un punct fix, undeva, departe, urmarind imaginile tineretii, chipul lui alaturi de cei doi copii, bucuria momentelor cand se tineau de mana, ziua in care o anuntase ca se insoara, si nu cu ea, anii pierduti in asteptarea implinirii unei iluzii.

La fel ca zeita tiza, se imbracase intr-un val de vise, fara sansa de implinire, luptand pana la durerea fizica pentru ele.Ani la rand, zile, minute, o eternitate.

Ii purtase o iubire tacita, ii fusese amanta, prietena, mama,copil, orice a avut nevoie inca de cand s-au cunoscut si pana in momentul in care ii spusese ca o paraseste.

“Copiii mei au nevoie de tata mai mult ca oricand, acum ca Silvia nu mai e asa cum era. Nu le pot aduce o alta femeie in viata si sa o alung pe mama lor.Imi pare rau dar tot ceea ce a fost intre noi trebuie sacrificat de dragul lor.”

Cuvintele lui ii rasunau iar si iar in timpane, la fel cu un gong chinezesc. Toate acele sperante, spulberate prin cateva fraze.Toate visele ei, toata viata, pana la cei 37 de ani actuali, se construisera pe momentul in care ii va spune ca timpul e doar al lor.

Acum, nu ramasesera decat cativa nori de cenusa din tot ceea ce fusese.

Lacrimile i se uscasera de cateva ore bune.Se zbatuse, il implorase, se umilise. Nimic n-ar fi putut sa-l intoarca de pe drumul lui.

Poate nici nu o mai iubea.Sau poate nici nu o iubise.Dragostea trece dupa 3 ani spun cercetatorii insa, pentru ea, Victor fusese aerul pe care il respirase timp de 14 ani.

Tremurand de groaza, isi imagina momentele de singuratate pe care le va trai de acum incolo. Acel sentiment de abandon, pe care il simtise acum multi ani, se cuibarea iar in sufletul ei si crestea din ce in ce mai mare, sugand din sanul tacerii din jur. Un sentiment de panica. Un tipat sfasiat de neputinta. Cana de cafea aruncata de un perete.

Privind lichidul negricios cum se scurge pe zidul alb, lasand o urma murdara pe decorul construit special pentru a ii face lui placere, simti o urma a unui instinct, pe care crezuse ca-l pierduse, atunci cand il intalnise. Acel sentiment atat de distructiv , care calauzeste persoanele slabe. Acea forta care ii tintuieste in mocirla de noroi si nu ii lasa sa se ridice pe cei care au cazut odata. Acea foame si sete de a iti face si  mai mult rau atunci cand totul pare sa se termine.

Cu pasi mici, mangaind in treacat tot ceea ce a reprezentat el pana acum, s-a indreptat spre terasa. Terasa unde se iubisera de atatea ori, protejati de intimitatea pe care le-o conferea marea de sub ei. Locul unde ii povestise cele mai mari frici si unde el, cu mangaieri tandre, o facuse sa le uite.

Nu fusese niciodata asa cum era Silvia. Puternica, ambitioasa, capricioasa. Singurele ei atuuri in fata tuturor se rezumau la acea tinerete trupeasca si la puterea de a atrage persoanele langa ea, izvorata din dorinta de protectie.

Stancile de dedesubt recitau o poezie linistita, iluzii ascunse in colcot de apa si scoici.El fusese tot sprijinul ei.Fara el, nu mai reprezenta nimic.Fara el, nu mai vedea nici un rost in nimic. Motivele pe care le gasim sunt cele care ne fac intotdeauna sa mergem mai departe. Motivul ei,cel care o tinea la suprafata, se scufundase  cand auzise cuvantul “ADIO”. Atat de adanc si repede incat nimic, niciodata, nu l-ar mai putea aduce inapoi la suprafata.

Motivele sunt singurele care ne tin la suprafata.

Al ei s-a dus de mult sau poate nici n-a existat vreodata.

Zeita a deziluziilor, preoteasa ta te preaslaveste si iti aduce un omagiu.

Un sunet stramb de lovitura, urmat de-un clipocit.

Si-apoi nimic.

Pentru ca tot merge netul bine:

‘tz-ar mutra! Hai sa-ti fiu si tie pe plac sa pun poza cu parul desprins.

Poza care semnifica filosofica si adanca gandire libertina exprimata cu ajutorul impresionantei fraze : ” Da’ da, batute-ar caca, scrumuiera!” .P.s: El e var-miu al mai mare, ca eu sunt cea mai mica din prima generatie de veri. Da eu mi-s cea mai rea.:D