Fiind baiet paduri cutreieram

noiembrie 12, 2009 at 4:23 am | In Amintiri | 6 Comments

Ei, nici chiar baiat nu eram si nici prin paduri nu ma vedeai prea des da’ mi-am adus aminte de un week-end de pomina pe care l-am trait in tineretea mea furtunoasa.

Nimic deosebit ar zice unii insa amintirea lui mi s-a intiparit in minte si ma face acum sa zambesc a dor de vremurile vechi.

Eram, prin primul an de facultate, ca atunci s-au intamplat cele mai multe traznai, o gasca de flacai, adunati pe baza unei singure preferinte: counter-strike-ul. Tot atunci l-am cunoscut si m-am apropiat de unul din cei mai buni prieteni la momentul actual, Ovidiu. Unora va este cunoscut numele pentru ca ii folosesc majoritatea conturilor de internet, cardurilor, optiunilor din dotare ( ) ) si tot ce se mai poate folosi de pe saracul baiat. Eu mai sunt printre putinele persoane care ii spun Flory, nick-ul sub care l-am cunoscut atunci, si ma mandresc cu asta.

Unii eram prieteni permanenti de baut si distractie, altii veneau din cand in cand, alaturi de noi. Asa se face ca, la un moment dat, ne-am hotarat sa facem un Lan de Counter strike. Baietii din Copou aveau spatiul, noi veneam cu buna dispozitie si compurile de acasa, cu catel, purcel, pachetele si prietenii/prietenele din dotare. Improporiu spus prietenii pentru ca eu eram singura fata dispusa sa stau inchisa doua zile intr-o sala de lectura a unui camin si sa joc jocuri video.

Asa ca ne-am tarait CRT-urile, la moda atunci, carcasele greoaie, mousii, castile si buna-dispozitie pana in varful Copoului, care si cum am putut. Nu e nimic amuzant de povestit, poate vreo doua intamplari gen avalansa de praf starnita cand mi-am desfacut calculatorul care nu mai vroia sa functioneze (eh, femeie, ce sa-mi ceri) sau glume care mai de care mai siropoase si mai intepatoare. Poate ar fi fost amuzanta si mutra lui nenea care a adus pizza si ne-a vazut cu nasul in monitoare injurand de mama focului. Hai, si cea a cuiva nimerit acolo din greseala, care a ramas blocat in usa. Daca stau bine si ma gandesc, si modul de a dormi cu nasul pe tastatura era destul de hilar insa, cei obisnuiti cu Lan-urile de genul asta, stiu ca asta e o banalitate dupa cateva zeci de ore de jucat non-stop.

Ce vroiam eu, de fapt, sa va spun, e ca mi-am adus aminte ca am, pe undeva, jumatate din filmuletul pe care l-am facut dupa aceea, pentru echipa ce a prins contur tot atunci. Si pentru ca tot l-am gasit, si stiindu-ma singura care il mai are, m-am decis sa-l uploadez pe Youtube si sa bucur sau sa intristez si ochii celor care au fost atunci.

De multi, nu mai stiu mai nimic. Cr@py s-a insurat si i-am cunoscut nevasta in toamna asta abia, pentru ca s-a mutat la mama naibii, in celalalt colt de tara. Flo, o arde aiurea, ca si mine, si desi imi e prieten foarte bun, nu ne cautam decat cand arde, da’ pana la urma pentru asta sunt prietenii buni. Swampy, habar n-am daca mai traieste. Grampy a disparut inca de atunci din peisaj. De Raven mai aud din cand in cand, din amici comuni, cate o veste. E bine, sanatos, mai trece prin perioade grele,da’ rezista cu brio. E safe for now, n-are nevoie de mine. Pande si-a terminat facultatea, acum e rezident, baiat mare. Sisu, Envy, n-am fost niciodata prea apropiati si n-am avut motive sa ma interesez ce mai fac. Dar, cum oamenii trec, amintirile raman si de aceea, va prezint un film care n-a fost niciodata terminat, pentru ca am fost prea lenesa.

P.S. Sa nu radeti de stilul in care trageam, am evoluat mult de atunci, si cu atat mai putin de mutra mea blonda. Fiecare are voie sa dea chix din cand in cand. )))

Ladies and gentlemen, i introduce the [0n3]. team sau tot ce a ramas in urma unei amicitii frumoase.

6 Comentarii »

RSS pentru comentariile din acest post. Urmăreşte URI

Gentlemen…
Mi-ai adus aminte de niste nopti petrecute in sediul de la net, culmea e ca la fel, cand a intrat ala cu pizza si a auzit focuri de arma si urlete si injuraturi a ramas statuia libertatii la intrare.
Apoi, pe vremea cand de abia aparuse HL, fusei cu niste colegi in tabara la Gura Humorului. Era acolo o sala de net si am zis, hai sa facem un all-nighter. Si la felul cum jucam noi HL atunci am facut sezatoare in jurul nostru (woaaaaa, ce fel joaca, woaaaa ce-i da, woaaaaaa cu o mana joaca si cu o mana mananca pernite si tot ne face) =))

Comment de kOoDoO — noiembrie 12, 2009 #
da…u’re right…nu mai eram coerenta aseara cand l-am scris:P
am sa fiu rea acum, stiu povestile ))) in doua feluri=))

Comment de d3vilbabe — noiembrie 12, 2009 #
Numai in 2? Tsss, ce insipida esti.

Comment de kOoDoO — noiembrie 12, 2009 #
cum se numeste ultima melodie de pe fundal si cine o canta?

Comment de GeorGe — noiembrie 13, 2009 #
black eyed peas feat papa roach – anxiety

Comment de d3vilbabe — noiembrie 13, 2009 #
Ne-am intalnit aseara, tin minte vag, ma-ntelegi..
Nu-mi stapaneam vointa atat de bine incat gura si mainile sa ma asculte, dar a existat impulsul de a te imbratisa si a-ti spune ca mi-a fost dor de tine. Si ca ne vedem prea rar.
Revenind.. faptul ca s-a intamplat sa citesc post-ul asta al tau fix acuma..cum sa-ti zic, e the perfect “soul food” pt mine. A fost o perioada grozava de care-mi aduc aminte cu mare placere. Eram goofy si necopt, totusi cumva parca cu totii am pierdut ceva de atunci, a-nceput viata sa ne mushte de cur.
De Cr@py nu mai stiu nici eu nimic decat ce transpira din status-urile de mess, adica ca-i place poker-ul pe Pokerstars.net, berea Stejar si ocazional un paharut de Milcov in timp ce asculta VibeFM. Acuma aflu ca s-a insurat; ii doresc toata fericirea din lume. Cu Grampy m-am mai intalnit periodic prin oras, mai ales cand imi cautam IT jobs; e ok si el, desi parca a-mbatranit rau (pe el cred ca l-a mushcat tare). Lucreaza impreuna cu Paul (Ares), dar ei nu se cunosc (wtf!). Ai mai uitat cativa.. Umeras cred ca e super-ok. Cel putin daca ar fi sa judec dupa cat de mult si-a “rotunjit” talia; l-am intalnit in Carrefour, isi cumpara ceva gen o aeroterma si mirosea a familist devotat.
Iar eu nu-s tot timpul ok mai trec si prin perioade usoare, carora se intampla sa nu le tin piept cu brio. Mi-e dor de tine, si uneori chiar as avea nevoie sa te vad, dar tu stii cum sunt eu… am nevoie de multe lucruri but I don’t reach out to grab them.
Fiecare dintre noi are ID-ul celuilalt, si nr de tel, so don’t be a stranger si promit ca o sa fac si eu la fel

PS: Genial filmuletzul, mi-aduce aminte de atat de multe, dar mai ales de un feeling pe care-l simtim din ce in ce mai rar. Disable comments pe youtube recommended.

Comment de Ravenlord — noiembrie 14, 2009 #

Lăsați un comentariu

Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.

	baiatucuberea on Gotcha!
	Cristian Lisandru on A day, a song
	Liz on Gotcha!
	Cristian Lisandru on Gotcha!
	d3vilbabe on Umblam cu cioara vopsita
	d3vilbabe on A day, a song
	d3vilbabe on Aion review

d3vilbabe