d3vilbabe

N-am reusit sa exprim, pe cat de bine as fi vrut, senzatia cu care am intrat aseara in casa, dupa ce am venit de la una din petrecerile gay. Poate o fi fost berea, poate oboseala, poate starea mea de frustrare, cert e ca a iesit cu totul altceva.

Avand o viata de noapte de atatia ani, ma si mir de ce am senzatia ca orasul asta e prea mic pentru mine. In mod normal, cercul cunostintelor ar trebui sa fie destul de limitat. Nu e asa. Oriunde m-as duce, cunosc pe cineva. Uneori am chef sa fiu o anonima invizibila, pe care sa nu o bage nimeni in seama. Asta e unul din momentele in care ma chinui sa fac asta si dau chix cu brio.

Pe de o parte e si vina mea. Cand merg la o petrecere sau oriunde in alta parte, imi place sa ma stiu aranjata si pregatita pentru momentul in care mi s-ar nazare sa agat pe cineva sau sa pot profita de faptul ca sunt femeie. Asa ca, in 90% din cazuri, inainte sa ies din casa, imi fac ritualul menit sa intoarca privirile celorlalti. Machiaj, parfum finut, haine elegante, coafura si alte tertipuri plictisitoare de-ale femeilor. Uneori n-o fac, tragandu-mi o pereche de blugi si un tricou, cizmele in picioare, 2  maini prin par si un rimel din obisnuinta. Efectul e intotdeauna acelasi. O fi, poate, de la atitudine.

Aseara mi-am facut tabietul obisnuit. Aveam chef sa ma stiu aratand bine, insa, n-aveam de gand sa fiu intrerupta prea mult din sirul gandurilor mele. Am intrat, iar, in starea mea observativa si, tinand cont ca n-am mai fost de mult la o astfel de petrecere si ca, oamenii pe care ii cunosteam aveau mai toti parteneri de gatul carora sa stea agatati nemaiavand timp de altii, mi s-a parut perfect. Aveam si ce vedea: un grup de oameni adunati impreuna pe baza preferintelor sexuale, manifestandu-si instinctele pe care sunt nevoiti, de obicei, sa si le infraneze.

N-a fost asa. O femeie, stie intotdeauna cand e privita si admirata, sentiment pe care un barbat n-are cum sa-l inteleaga. La inceput am dansat, binedispusa, incercand sa nu ma las coplesita de nesomnul acumulat in peste 40 de ore nedormite. Apoi am remarcat acele priviri. M-am asezat cuminte, jos, sperand ca, in conul de umbra de la masa noastra, voi ramane anonima care doream, atunci cand am plecat de acasa. A fost, poate, cea mai gresita miscare. Daca, pana atunci, il aveam pe unul din protejatii mei drept paravan, acum era un moment prielnic sa pot fi abordata. M-am sictirit imediat, dupa ce, in prealabil, m-a luat o stare de furie muta. La asta a contribuit si intentia unui vechi amic, foarte bun pe vremea aia, care m-a dezamagit enorm odata, sa converseze.

Si-apoi, era toata lumea aia falsa. Persoanele gay, au, poate fara sa-si dea seama, tendinta de a se simti interesanti si unici. Destepti. Frumosi. Imaginati-va o incapere plina de astfel de oameni, aproape beti, descatusandu-se. E un spectacol frumos de urmarit, pana cand te scarbeste.

Asa se face ca, atunci cand am ajuns acasa, din sentimentul de “sunt obosita de oameni” ma transformasem in “nu mai suport oamenii”, o stare vecina cu repulsia totala a oricarei urme de socializare.

Azi a sunat de 18 ori telefonul. De 18 ori l-am auzit dar am preferat sa continui sa dorm decat sa raspund la el. De 2 ori, cineva a sunat la usa. O fi fost important, mai importanta e starea mea. Unei singure persoane i-am raspuns, din toata multitudinea de mesaje pe messenger si asta, pentru ca ma simteam, oarecum, obligata.Acum, dupa 16 ore de somn, ma duc inapoi in pat. Ma simt obosita, dar in caz ca nu adorm, mi-am luat portia de somnifere de plante. Maine, poate, ma voi trezi odihnita.