d3vilbabe

Majoritatea celor care ma cititi imi sunteti, printr-o modalitate sau alta, cunoscuti. Mai mult, sau mai putin, am avut diferite tangente cu voi. Poate, voi face, pentru prima oara, pe calea asta, blogul meu, folositor la ceva…

Dintre toate, cel mai covarsitor sentiment, e parerea  de rau…

Acum, e doar unul din acele momente….

Va trece…

Imi cer scuze prietenilor. Imi cer scuze ca v-am dat la o parte, atunci cand, in cadru, a aparut un nou El. Ati ramas langa mine, desi acei Ei s-au schimbat intr-o succesiune lenta si ritmica. V-am indepartat, m-am racit, n-am fost acolo, pentru voi. Imi cer scuze ca a trebuit sa imi suportati toate momentele de ratacire si nebunie, ca v-am folosit umarul fara sa il intorc inapoi, ca am fost egoista si rautacioasca. Va multumesc pentru ca existati, gandul la voi imi alunga alte ganduri din momentele in care ma simt singura…

Imi cer scuze celor de care am profitat, pentru a-mi satisface anumite hobby-uri, mofturi, nevoi, capricii. Desigur, toti care ati fost in jurul meu v-ati simtit folositi, macar pentru un moment. Nu contest nimic. Nu va cer sa intelegeti. Nu va cer sa acceptati. Aveti tot dreptul sa va revoltati. Vreau sa stiti ca, fiecare, in modul lui, a fost special, pentru ceva.

Imi cer scuze celor pe care i-am ranit, constient si inconstient. Sunt de o rautate nativa, respir asta, traiesc asta. La timpul lor, toate se intorc. Sa nu va simtiti satisfacuti atunci cand , mareata Oana, va cadea de pe piedestal. Rautatea profaneaza omul. Fiti altfel decat am fost eu. Distanta pe care am pastrat-o, nu face decat sa intarzie momentul. Stiu, la fel cum si voi o stiti, ca intr-un final, va veni.

Imi cer scuze celor in viata carora am intervenit, schimbandu-i cursul, iremediabil. Nu, n-am sa caut motive, asa cum fac de obicei. Locul meu nu era acolo, n-aveam nici un drept. Toate jocurile mele, perspectiva unui Dumnezeu, manevrandu-si proprii cobai, n-au facut decat sa va calce in picioare mandria voastra, ca oameni, si sa incerce sa-mi satisfaca anumite lacune din personalitatea mea. N-ar fi trebuit sa folosesc experienta mea de viata pe voi.

Imi cer scuze celor care la un moment dat m-au crezut un model si carora, dupa ce le-am aratat cat de bine e sa fii eu, le-am daramat orice dorinta, aratandu-le cat de josnica si trista e viata noastra.

Imi cer scuze celor carora le-am dat sperante desarte, jucandu-ma de-a “catch me if you can” , atragandu-i intr-un vartej de senzatii pentru ca mai apoi sa le dau , la figurat, un sut in c*aie.

Imi cer scuze tuturor persoanelor pe care le-am facut sa se indragosteasca de mine,ca iluzie,  pentru ca mai apoi sa fug si sa-i las singuri, fara macar sa le ofer un motiv concret.Stiti ca intotdeauna insinctul mi-a spus ceea ce are nevoie un om si am jucat perfect rolul de care aveati nevoie. Sunt cea mai proasta actrita in interpretarea propiului rol.

Ii cer scuze maica-mii, pentru ca n-am vrut sa-i raspund cu caldura atunci cand, intr-un final, s-a hotarat sa mi-o ofere. Desi as fi avut capacitatea necesara sa o inteleg, nu am vrut, din motive puerile si egoiste. La fel, imi cer scuze si familiei ei. Nu vroiau decat sa o protejeze.

Ii cer scuze tatalui meu pentru ca n-am reusit sa il inteleg, pentru ca nu am stiut sa privesc prin alta prisma decat a mea, pentru ca am spus, la un moment dat, acele cuvinte.

Imi cer scuze tuturor acelor oameni buni, care au vrut sa-mi devina prieteni, iar eu i-am alungat prin raceala si indiferenta. Fiecare sunteti speciali prin ceva, doar ca am fost eu prea ignoranta sa vad.

Imi cer scuze celor care au vrut sa ma cunoasca in adevarata mea personalitate, in adevaratul meu timp. Nu am reusit sa ma rup de tot, astfel incat sa capat incredere in voi. Nu sunteti voi de vina. Sunt eu prea fucked up si prea inchisa in castelul meu de clestar.

Imi cer scuze celor care au sa incerce sa se intereseze de mine, in viitorul apropiat. Nu sunt aici. Nu sunt eu. Sau poate sunt eu, fata in fata cu realitatea, pentru prima oara dupa mult, mult timp…Stiu, pentru unii doare sa ma vada asa. Pentru altii nu conteaza. Pentru mine, e doar o alta perioada cu un final imprevizibil.

Mi-a fost frica toata viata de momentul asta…