Intre umbre
aprilie 28, 2009 at 6:37 am | In Meditam | 2 CommentsIi fusese frig de cand isi realizase conditia mizera de animal ce traieste printre celelalte 6 miliarde de alte animale.Fusese un frig continuu si nimic nu reusise sa o incalzeasca.
Isi simtea mainile reci atunci cand atingea toate celelalte zeci de maini reci cu care se obisnuise.Era in cautarea acelui ceva care ar putea sa-i animeze viata prin caldura oferita si timp de ani de zile incercase aproape totul.
Nu-i era nimic necunoscut,de la tipuri de persoane la intamplari,trecuse prin toate cu singurul scop de a-si opri tremuratul trupului de-a lungul noptilor.Se revolta in sinea ei si era satula de atatea esecuri.
In acea noapte simtea ceva special.Se cunoscusera la un suc,ghicindu-si fiecare personalitatea printr-o lumina obscura,pe notele amestecate ale unei melodii clasice.Nici nu-si daduse seama cum ajunsesera sa se placa si cum sfarsisera in acea camera tipic masculina,goi.Poate fusesera aburii alcoolului,poate ca isi dorise sa fie tinuta in brate si ferita de cosmarurile obisnuite,poate vroise sa se amageasca iar,cu senzatia ca cineva e acolo.Nu mai conta.Nu regreta nimic,niciodata, si nu avea obiceiul sa-si puna intrebari legate de persoana ei.Nu-i placeau raspunsurile pe care le primea.
Statea cu capul pe umarul lui si medita la momentele care tocmai trecusera.Se simtise bine,se lasase purtata de val,fara sa rationeze.Bataile ritmice din venele atat de aproape de urechea ei ii purtau gandurile departe.Intr-o secunda a simtit toate momentele de singuratate de pana atunci,toate momentele in care ii fusese frig si nu reusise sa se incalzeasca,toate momentele in care se simtise pierduta si nu vazuse nici un chip cunoscut care sa-i arate calea.
S-a ghemuit mai bine in bratele lui.Dormea.Si-a trecut o mana peste pieptul lui si a apasat-o usor pe inima ce se zbatea incet sub pielea de culoare inchisa.Nu el era cel ce avea sa ii arate lumina.Insa,pentru o secunda,a simtit ca trupul i se incalzeste la adapostul caldurii lui.Degetele nu ii mai erau amortite si muschii i se relaxasera langa acel trup care emana o energie molcoma prin toti porii.
S-au mai cautat o perioada,pana ce acea pasiune si dorinta de apartenenta care ii ghida s-a stins.Pentru o secunda,au avut senzatia ca ar fi o pereche unica,in felul ei.Insa realismul fiecaruia,le-a spus ca sunt doar amagiri menite sa le alunge momentele de singuratate.
Uneori,atunci cand doarme,se ghemuieste inconstient,in cautarea acelui trup care i-a fost sursa de caldura pentru corpul permanent rece.Uneori se mai surprinde zambind cand se lasa purtata de senzatiile amintirilor.Uneori vrea sa-i multumeasca pentru acele momente.Uneori,noaptea,cand ii este frig,ar vrea sa-l sune.Dar stie ca nu ar mai avea rost sa se piarda printre umbrele a ceea ce a trecut…
2 Comentarii »
RSS pentru comentariile din acest post. Urmăreşte URI
Lăsați un comentariu
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.
deh, e si ea “animal”. apana si ea are sentimente, trairi ce o doboara , cu toate ca`i e cel mai greu sa recunoasca asta in fata celorlalte “animale”
e bine ca reuseste, totusi, sa gaseasca acea clipa in care sa lase tremuriciul la o parte si sa redevina piatra cu care ceilalti s`au obisnuit, acel pilon de sustinere care`i ridica pe toti si, odata cu ei, si moralul sau
Comment de Alex`andra — aprilie 28, 2009 #
foarte frumos postul acesta
Comment de Nox — aprilie 28, 2009 #