d3vilbabe

Sau Ultimul post lung in care imi exprim pareri banale

Am realizat inca vreo doua chestii in ultimele ore.In ultimul timp realizez din ce in ce mai multe.O fi de vina atmosfera semi-boema in care ma invart:muzica,fum,arta,filosofie multa si la orice ora,viata de noapte,lipsa de responsabilitati.Ea ma indeamna tot timpul la visare si nu ma lasa nici un moment sa fiu cu picioarele pe pamant daca nu vreau asta.

Stateam mai devreme.Pur si simplu stateam si ma uitam la niste poze cu niste lampi super faine.Imi plac decoratiunile interioare si ma fascineaza dar doar pe bucati.Un spatiu amenajat intreg sub forma de arta nu-mi da voie sa-mi impun amprenta personala si ma enerveaza.Deci, stateam si ma uitam,fascinata,la un amanunt de design interior.Ajunsesem la ele cautand informatii pentru un text.

Si mi-a venit ideea ca trebuie sa scriu pe blog.Adica,intelegeti,trebuie.La fel de mecanic si fara pareri am deschis un nou tab,am apasat articol nou si am inceput sa scriu.M-am oprit stupefiata si am realizat situatia.

Pai stai asa,Oana.De ce trebuie sa scrii?Ai vreo idee extraordinara?Ai macar idee despre ce scrii aici?Parca nu erai adepta formei fara fond.Doar de dragul de a scrie,stai si faci posturi mediocre,cu idei banale si lipsite de importanta.Iti ocupi timpul in care te-ai putea uita la lampi si timpul cititorilor care ar putea invata ceva nou.In loc sa scrii aici ai putea sa te ocupi de cealalta idee de blog in care vroiai sa construiesti un personaj nou.

Apropo de asta,mi-a tunat o idee intr-o zi cu nori,ca numai atunci tuna,sa construiesc un personaj fictiv care sa-si povesteasca intamplarile imaginate de mine.In minte il am.O cheama Maya si …N-am sa va spun care este sfarsitul personajului sau ceea ce face.In momentul in care o sa prinda o forma concreta,sub forma de randuri si capitole o sa va zic si voua unde o gasiti.Pana atunci imi adun pe carnetelul imaginar amanunte despre personalitatea ei.Pana acum,seamana mai mult a biografie.Probabil in forma finala o sa fie doar fictiune.

Sa revenim la ideea de baza.M-am hotarat,desi cred ca n-am sa ma pot abtine,sa nu mai scriu decat cand am ceva cu adevarat important de spus.Nu o sa-mi iasa.Stiu eu.Nu pot sa stau deoparte de ideea de a scrie pentru ochiul altora.Dar, pe moment, e o decizie. Si cred ca am sa o fac cu diacritice.Ca sa simt ca am depus efort in texte.

“Nici textul asta nu e ceea ce am vrut eu sa spun”.Nu ma bagati in seama.Am o stare asemanatoare cu momentele de deja-vu.Sunt pierduta undeva in timp si spatiu si ma simt fara pareri si banala.Azi ma simt putin idioata chiar.Ati citit “Idiotul”?Nu v-o recomand ca nici mie nu-mi place Dostoievski.Daca din intamplare voua va place,nu-mi cereti sa va explic de ce mie nu.Ultima discutie de genul asta a durat jumatate de noapte si a avut ‘nspe mii de argumente pro si contra.

“Cum poti sa afirmi ca nu-ti place ceva daca nu ai incercat?”Asta era argumentul suprem al co-vorbitorului meu.”Pentru ca-mi repugna din start gandul la vederea acelui ceva”.In cazul ala era rasfoirea unui roman.In cazul asta,nu-mi mai place blogul meu.Pentru un moment,m-am pus in pielea unui om din afara.Adica da,mie mi se pare interesant ce scriu eu aici,pentru ca sunt ideile si parerile mele legate de viata mea.Dar unui om din afara de ce i-ar pasa?

Trec printr-o criza de identitate.Megalomania mea m-ar compara cu Van Gogh si mi-ar spune sa-mi tai o ureche.Dar eu tin la urechile mele si ,dupa cum ma stiu,urmeaza o perioada de revolta sociala,insotita de o schimbare de look,ca o femeie adevarata ce ma aflu.Look,stil,idei,chestii relative.Nu stiu cu ce m-ar ajuta intr-adevar.Adevaratele probleme au nevoie de cu totul alte schimbari pentru a-si gasi rezolvarea.

Da…

Si pentru incheiere,hai sa luminez vreo doua treburi:

Intr-adevar,ceea ce am scris pana acum a fost inspirat din viata mea reala.Toate trairile si sentimentele,toate posturile,au avut radacina in ceea ce se intampla in jurul meu.Insa,majoritatea,au fost amplificate si transcrise in asa fel incat sa creeze un anumit efect.Unele sa socheze,altele sa revolte,altele sa fie dure,unele sa calmeze.Totul pentru a-mi satisface mie joaca asta de-a sahul cu oamenii.In blogul asta,am creat un alt personaj fictiv,pe nume Oana.Nici macar nu-mi place numele asta.E al meu intr-adevar,da’ intamplarea face ca foarte putini oameni sa-mi zica asa pentru ca stiu ca nu-l suport.

Nu sunt persoana aia rebela pe care v-am prezentat-o.Am fost,odata,ca toti copiii care trec prin perioada de teribilism.Nu sunt nici atat de anti-sociala si revoltata  fata de omenire.Sunt,ca orice om,in limita normalului. Nu am nici probleme grave sentimentale si de adaptare.Pana la urma sunt si eu un animal,ca orice vietuitoare, si a ma adapta face parte din natura mea.In concluzie,nu sunt Oana pe care aveti impresia ca o stiti dupa ce ati citit atatea.

Totul a fost de dragul de a vedea reactiile.Va multumesc ca ati fost alaturi de mine pana acum.M-am simtit apreciata ca si putere de creatie,nu ca si om in sine.

Ne revedem cand voi avea ceva cu adevarat important de spus.Asta probabil o sa se intample maine…Sau nu.