d3vilbabe

Printre talentele cu care m-a inzestrat natura se numara si cel de a scrie…Cut the crap! Hai sa o dam in serioase si sa lasam gluma la o parte…

Asa.Printre talentele cu …Bai,tu nu poti fi o secunda serioasa?!

Bine,hai…

Ideea e simpla:printre hobby-urile cu care m-a inzestrat natura(sa mor de ma pot abtine sa nu fac misto) se numara si asta mai exhibitionist,si-anume ca trebuie sa scriu.A se observa imperativul.E necesar.TREBUIE!Mi se umfla o t am primit azi o observatie ca-s prea vulgara uneori si incerc sa ma abtin.

Cand eram mica scriam pentru revista scolii poezii si chestii.Tin si acum minte cum am castigat nu stiu ce premiu pe la nu stiu ce concurs cu o poezie despre un soarece care nu mai vroia sa fie soarece pentru ca avea fobie de branza.Am primit o carte dupa toata munca aia.

Pana pe la 18 ani,dupa ce am terminat cu mutra de tocilara,am inceput sa scriu pe niste caiete.Le am si acum.Randuri intregi,fraze care si acum imi plac,gandurile unei pustoaice teribiliste categorisita de altii “mult prea matura pentru varsta ei”.Uneori erau insotite si de cate un desen.Si asta facea parte din hobby-urile mele,pana cand am intalnit deceptia care m-a facut sa ma las.

Apoi am inceput sa scriu versuri pentru o formatie de hip-hop a unor amici.Le scriam da’ n-aveam tupeul sa le dau si lor sa le citeasca.Eram la fel de timida si atunci ca si acum,insa spre deosebire de perioada asta,nu incercam sa ascund asta printr-un fals curaj.

A urmat o pauza.Nu mai stiu adevaratul motiv pentru care am renuntat la toate hobby-urile mele.Poate a fost ca m-am apucat de jocuri,poate pentru ca mi-am luat un sut in fund de la o persoana de la care nu ma asteptam,poate pentru ca eram prea ocupata cu munca.Dracu’ stie…Important e ca am renuntat.

Pana am simtit ca nu sunt ascultata indeajuns si ca am prea multe pareri si concluzii ca sa le tin doar pentru mintea mea si am facut blog-ul asta.Si de atunci in fiecare zi simt nevoia sa imi fac datoria de a scrie.

Ma trezesc dimineata si simt cum ma mananca degetele sa scriu.Uneori nu astept nici 20 de minute,sa-mi porneasca toate motorasele si ma apuc de debitat si aberat.

Cand ies in oras imi formez in cap fraze care ar merge cu un anumit subiect,pe care,bineinteles,pana a doua zi dimineata le uit.

Imi vin toata ziua idei despre ce as putea scrie dar pe care le pastrez pentru a doua zi,in caz ca am sa ma aflu intr-o pana de inspiratie.De cele mai multe ori le uit si pe astea.

Pana si postul asta a fost scris din dorinta de a scrie.Simteam cum frazele se zbat sa-mi iasa din taste,cum mana dreapta vrea sa dea click pe butonul de sus pe care scrie “Articol nou”,cum trupul imi freamata orgasmic intr-o noua dorinta de exhibitionism.

E o dorinta pe care pur si simplu nu o pot controla,un instinct pur si malefic.Simt nevoia sa scriu despre orice,oricand,oriunde.Si-mi place.E poate,singurul viciu pe care il am si care nu-mi face rau.

Foarte rar scriu ceva de calitate,pentru ca nu-mi place sa stau sa le gandesc si sa le coc.De cele mai multe ori cand incep sa scriu ceva,habar n-am despre ce o sa fie.Imi las pur si simplu instinctul sa se manifeste si frazele vin de la sine.Dar cred ca as scrie cu aceeasi placere si daca mi s-ar cere sa gandesc in timp ce o fac.De aceea tind sa cred ca meseria de redactor ar fi singura care mi s-ar potrivi ca o manusa.De aceea toate proiectele pe care le vanez constau in “write articles for…”.

Ma pricep la seo,ma pricep la content writing,ma pricep la pus tag-uri.Dar nu vreau sa fac asta din blog-ul asta.Mi-e de ajuns ca imi vin cititori in fiecare zi cautand “sex” “porno” “gay cu pula mare”(o.0).Aici are sa fie forma pura a instinctului meu.Nu vreau sa le gandesc.Refuz categoric sa scriu “frumos” si “bine”.Ii reped imediat pe cei care imi spun sa fac bani din blog.Nu din asta.Fac din altele.Asta e coltisorul meu de dat cu capul de pereti.Si asa o sa ramana pana cand o sa ma plictisesc de el.