d3vilbabe

Cea mai mare frica a mea e  frica de singuratate,pentru ca ajungi la un moment dat sa delirezi din cauza febrei,sa tremuri din toate incheieturile si sa n-aiba cine sa te tina de mana ca sa te aduca inapoi in lumea reala.

De cand m-am trezit imi simteam respiratia fierbinte,dar sunt destul de obisnuita cu starile mele de inceput de rau,asa ca n-am bagat in seama si m-am pus la comp. Clar a fost o miscare gresita.Pe la 2 dupa-amiaza,singura acasa fiind,incepe sa ma ia urat de tot.Ardeam,tremuram,ma durea capul,vedeam in ceata.Am lasat toate conversatiile in mijlocul lor,fara sa anunt si m-am tarat incet spre pat.

Stateam cu pilota in cap pentru ca aerul fierbinte de-l expir sa imi incalzeasca restul corpului.Imi era atat de frig incat m-am simtit ca toti oamenii care se rasturnasera din Titanic,in ocean.La un loc.

Dupa jumatate de ora in care nu imi mai simteam muschii de cat de incordati erau am inceput sa visez.Nu erau chiar vise pentru ca stateam cu ochii semi-deschisi.In stanga mea vedeam cum un fir de lumina rosie incearca sa imi intre sub patura.Eram convinsa ca e acolo doar ca sa-mi faca mie frig.In dreapta vedeam o fereastra indepartata,puternic iluminata si dupa ea un cap de femeie care ma fixa cu o privire rautacioasa.Uneori femeia vorbea cu mine dar nu puteam sa o inteleg.

M-am zbatut cu imaginile astea timp de 6 ore,pana cand,incet,s-au estompat.M-am ridicat din pat si m-am dus sa-mi iau o portocala si termometrul.38,3.

Hai sa ajungem la un consens.Daca intr-o zi nu semnez condica pe blog,sau daca ma vedeti mai mult de 24 de ore idle pe mess,va rog interesati-va de soarta mea.Mai mor dracu’ prin casa si nu stie nimeni de mine.