Asociatia lineagistilor anonimi.

septembrie 5, 2008 at 2:47 pm | In Uncategorized | 4 Comments

“-Nu mai joc lineage de 2 luni.Simt ca totul imi merge mai bine.Mi-am facut noi prieteni,am calatorit cat am putut de mult,am fost la evenimente importante,am inceput sa privesc viata cu mai mult optimism.”

Asha s-a desfasurat o conversatie intre mine si un alt fost jucator de lineage.
Apoi mi-am adus aminte cum mi-am petrecut ultimii 3 ani din viata.Ma trezeam,ma duceam si puneam de cafea,ma asezam in fata calculatorului si jucam l2.Dupa aceea ma duceam sa dorm.Uneori mai ieseam cu cei din lineage.De fiecare data apareau oameni noi dar intotdeauna erau aceleasi discutii.Ce echipament merge pentru o clasa,cine iese hero luna asta,cum s’au batut x cu y.
Faptul ca nu mi se satisfaceau nevoile sociale ma facea sa cad si mai mult in plasa jocului.Cautam prieteni in lumea virtuala,cautam sa excelez pentru a fi remarcata…
In incercarea mea de a cunoaste cat mai multi oameni mi-am dat seama ca 90% din cei care joaca au anumite probleme personale si privesc l2 ca si o refulare.Bineinteles, asta fara sa’si dea seama de efectele negative.
Vorbesc de lineage ca si de un drog.Pentru ca asta este.Incepi din plictiseala sau curiozitate,te obisnuiesti cu el,cunosti 2-3 oameni de care fara sa vrei te atasezi,joci ptr ei,iti neglijezi viata reala,pentru ca mai apoi sa’ti dai seama ca acele caractere din joc iti sunt singurii prieteni apropiati care ti-au mai ramas.Si fiindca omul este o fiinta sociala si fiindca acolo esti apreciat te complaci in
situatia asta.
Si sa nu crezi ca daca ai decis sa te lasi este atat de usor.Nu,abia de aici incepe adevarata problema.Te trezesti deodata ca nu mai ai ce face sau cu cine vorbi.Ramai cu un sentiment de gol pentru perioada in care ai fost un gamer.Simti ca a trecut viata pe langa tine si tu nici macar nu i-ai aruncat o privire.Si incerci sa o prinzi din urma.Iesi cat mai des,incerci sa legi vechi prietenii,sa’ti umpli timpul.Dar la un moment dat obosesti.Psihicul si fizicul tau nu mai pot tine pasul,simti ca ai imbatranit si iti pare rau dupa calmul si placerile jocului.Dar cu putin efort si o singura persoana care sa fie langa tine si sa inteleaga exact ce se intampla reusesti.
Iar dupa ce trece starea de sevraj incerci sa povestesti in speranta ca vei ajuta
pe cineva care trece prin asta,explicandu-i ca e foarte normal ce simte si ca asa se
manifesta drogurile.

4 Comentarii »

RSS pentru comentariile din acest post. Urmăreşte URI

  1. Este adevarat!
    Toate momentele de “glorie” pe care le-am simtit in joc, adunate, nu fac nici cat a suta parte din privirea plina de fericire si radianta a persoanei iubite. Iti dai usor seama ca de fapt, ai jucat, pentru ca viata e prea fututa ca sa o iei in serios. Insa vine un moment cand realizezi ca oricat de greu ar fi, trebuie sa iesi din psihoza deasa a lumii virtuale, trebuie sa innoti spre suprafata din lacul inghetat de pixeli, trebuie sa spargi gheata si macar o data, doar o data, sa admiri frumusetea unui rasarit, gingasia unei priviri.

  2. Bv d3v, ma bucur ca ai scapat :) .. ceea ce nu pot spune si despre mine.

    Desi tot ce zici este perfect adevarat, nu cred ca voi scapa de l2 – sau cum ar zice prietenii mei (cei care au mai ramas) L-)2 ,in viitorul apropiat.

    Macar citind postu asta am inceput sa ma gandesc sa ma las :) , o fi si asta un inceput…

    numai bine
    vict0r

  3. Bv D3v, si eu am reusit sa ma las si uite din aintamplare am intrat pe blog tau si am observat aceste randuri care ma fac fericit atunci cand aflu ca si u ai reusit. Aici e vorba de o alegere ori lumea reala ori cea virtuala. Si cum sunt creeate jocurile astea nu le poti avea pe amndoua. Sper sa ne mai intalnim dar nu la o discutir despre l2. inca o data felicitari!!! Stefan => Sexyelf

  4. [...] -am inceput sa-mi scriu parerile si am primit primii vizitatori si comentatori . [...]


Lăsați un comentariu

XHTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.