d3vilbabe

Ei, si-acum una din categoria personale, ca tot e luna plina afara si simt sangele de tiganca fierbandu-mi pe sub piele, plus ca-mi place sa ma iau de gesturile celorlalti care nu-mi plac . Si pentru ca tocmai mi-am dat seama de ceva, simt nevoia sa exprim aci, fara sa incerc, neaparat, sa ma iau de o persoana ci, mai mult, pentru a arata ca asa nu se face.

Eu, asa cum se exprima cineva, am o “pleiada” de fosti. Nu sunt atat de multi pe cat vrea sa arate termenul, doar ca, daca dupa o relatie majoritatea nu isi mai vorbesc sau alte alea, eu prefer sa mi-i tin, oarecum aproape. Nu foarte aproape ca ne incurcam unii pe altii da’ la nivelul de amic tot raman. Mai schimbam o vorba, o idee, o vrajeala, un “ce-ai mai facut” .  Asta, daca se poate. Uneori, unele relatii se termina atat de urat incat imi lasa cate un gust amar de nu-s in stare sa spun nici “buna ziua” d’apoi altceva. Inrest, daca tot am avut vreo 2-3 puncte comune in trecut, de ce nu le-am avea si acum?

S-apoi dupa cum va spuneam, cativa dintre ei se intalnesc pe blog. Pen’ ca, sper eu, le place ce scriu aici, pen’ ca, unii vor sa vada ce-am mai facut, desi ar putea foarte bine sa intrebe la un telefon, pen’ ca, in secret, mai tin la mine sau naiba stie ce alte motive. Nu ma deranjeaza, ba chiar ma gadila un pic acolo, in amorul propriu, sa stiu ca, odata pe zi, se mai gandesc la mine, idiferent in ce fel ar face-o.

Uneori mai comenteaza la articole. Nimic rau daca nu-si descarca anumite frustrari.Oameni suntem si dreptul la pareri proprii si exprimarea lor e garantat de constitutie. Ba, daca e un comentariu pertinent si care sa ma instige la discutii, le si raspund.

Si da, indeajuns cu explicatiile, sa trecem la ce nu mi-a placut si la exemplul concret.

Un fost, imediat dupa ce s-a terminat si un pic dupa, comenta p-aci. Comenta la modul simpatic, cu argumente, idei, etc. Era ok. Nu ne-am paruit la final deci ii raspundeam si eu, in modul in care raspund tuturor. Daca n-are dreptate, o zic si ii explic de ce, daca are ii zic bravo, da sau vreo gluma nereusita de-a mea. Pana cand a intervenit un alt fost, incercand sa sublinieze ca-i gresit sa faca asta. Acum, masurand absurdul situatiei, si el facea la fel, da’ dadea sfaturi. Ei, chestii legate de teritoriul masculin, ma depasesc.

Partea funny e ca primul a incetat sa mai comenteze de la acea discutie. Acum ca-s eu paranoica si e o simpla coincidenta sau ca el chiar nu o mai face pentru ca ii e frica sa nu fie bagat in oala “pleiadei”, nu stiu.

Mai e si o a treia varianta, aia ca nemaiprezentand interes din punct de vedere feminin, pentru el, sa fi incetat sa mai aiba interes si pentru ce spun insa, ar fi un lucru absurd pentru cineva care se plange ca femeile nu mai vorbesc la fel cu el dupa o relatie. Isn’t that?:) Plus ca, eu am pretentii ca n-as fi umblat chiar cu toti copiii, la un moment dat. Asa ca tai varianta asta.

Nu, nu vreau sa scot ochii cuiva ci doar am folosit exemplul ca sa arat ca asa nu se face. Nu se fuge cu coada intre picioare atunci cand cineva incearca sa te catalogheze, nu te plangi ca cineva face ceva in momentul in care chiar tu o faci, nu se  reneaga o persoana cu care ai stat ore intregi la discutii doar pentru ca  acum nu se mai cheama “prietena ta” . Ce e mai trist e ca vroiam sa spun ca “lucrurile astea o sa le invatati cand o sa fiti mari” insa, mi-am dat seama, ca stiu destule persoane, pretinse mature, care o fac. Unii, pur si simplu nu invata niciodata.

Doua de subliniat si apoi ma duc la somn inapoi. Da, le-am visat, m-am trezit, le scriu aci. Blestemul blogului meu.

Romanului ii place sa se planga. Atat ne mai place incat asta e prima imagine pe care o afisam cand mergem undeva: “Nu-mi place aia, sunt chinuit, mi-a murit pisica, parlamentarii sunt idioti, strazile pline de gropi,nu ne ajunge salariul, romanii se plang” . Daca, din intamplare, careva n-are nici o plangere e etichetat din start cu naiv, fara coloana vertebrala, fara boase, fara personalitate, etc. Problema mea nu-i aici, ca na, astia suntem, ce pot eu sa fac. Problema mea apare in cazul urmator:

“Vaaai, mi-a murit pisica si sunt trist, smiorc, smiorc”

Si cand tinta ta, omul pe care vrei sa te descarci si care vrea sa te compatimeasca deschide gura sa spuna “imi pare rau, sunt aici sa te ascult” de fapt o sa-i iasa ceva de genul:

“Da, stiu cum e, si mie mi-a murit pisica acum 8726536 ani si era asa frumoasa, dragalasa, cuminte si pisica incat si acum plang dupa ea”

Nu am sa explic de ce e gresit. Am prea multi amici care o fac, odata m-am si zburlit la cineva care mi-a reprosat ca eu nu-i spun problemele mele. Pai la ce sa le spun? Ca sa ma incarci si tu cu ale tale sau ale cunoscutilor tai? Asa, mai bine le ascultam direct pe ale tale si  am scapat de irosit jumatate din timp. Ori esti acolo sa asculti ori ca sa gasesti o fisura sa te dai drept trecut prin viata si experimentat. Daca ai trait situatia, da-mi doar sfatul de final, fara sa trebuiasca sa-ti ascult jumatate de ora de povestiri. Daca nu-l ai, doar taci si compatimeste-ma sa ma simt bine, ca pana la urma asta cautam toti.

(2 minute pauza sa-mi aduc aminte despre ce mai vroiam sa scriu. asa! )

Toti avem pareri. E normal iar. Gresite, adevarate, fixiste, obtuze, le avem pentru ca suntem oameni si dispunem de o gandire. Le exprimam de cate ori ni se iveste ocazia sau nu.

Sa luam exemplul urmator, pur fictiv :

X afirma ceva, public . Face si un pic de misto, iese funny, jigneste niste tipuri de oameni in timpul asta, cu vointa sau fara.Toate bune.

Vine Z (pe stilul alpha si omega) adica eu, ca-mi place sa fiu exemplul negativ, si ii aduc contra-argumente din punctul meu de vedere. Logice, reale, fara sa incerc sa intep sau sa depasesc vreo limita a bunului-simt, fara sa o fac pentru ca, din intamplare X mi-e un fost si incerc sa ma iau de el din cauza asta. Nu, o fac doar pentru ca nu sunt de acord cu punctul lui de vedere si dispun de dovezile care mi-l sustin pe al meu.

Acum hai sa generalizam pentru ca e un caz des intalnit printre noi, urmasii dacilor.

Ce credeti ca face X, romanul, atunci cand cineva ii aduce contra-argumente ideilor in care crede?

Am intalnit mai multe tipuri insa, cel mai predominant si enervant e cel care iti tranteste un “nu ma cobor la nivelul asta” sau alta fraza din asta specifica oamenilor fara personalitate proprie si isi ia jucariile si pleaca. La care nivel nu se coboara? Cel al argumentelor si contra-argumentelor? Cel in care trebuie sa-si sustina punctul de vedere pe care tocmai l-a afirmat? Cel in care trebuie sa explice noua, pamantenilor, de ce crede el asta?

Uneori stau si ma intreb ce rost au avut forumurile romane daca noi, urmasii lor, suntem doar niste oameni cu pareri atat de fragile incat ne e frica de fiecare bataie de vant ca are sa ni le schimbe sau darame. Pentru ca asta e singurul motiv sa nu iesi in fata si sa-ti expui argumentele pentru o idee pe care tocmai ai afirmat-o.Asta si lipsa de boase. Parol!