d3vilbabe

Chiar e ironica viata…

De ce moare un om de la care fiecare dintre cei care am luat contact cu el am avut ce invata, care era superior multora prin ceea ce gandea si care, chiar si in 5 minute de vorba, reusea sa iti induca o stare de bine… Si de ce unul atat de inutil cum era soferul ala ramane? Unul care tot ce intelege prin viata e droguri, alcool si femei. Teribilism.

Si celalalt, care era un om marcant prin ceea ce gandea, pe care absolut toti care l-au cunoscut l-au apreciat si iubit, e dus la groapa. Chiar nu mi se pare corect deloc. De ce toti nefolositorii sa traiasca si cei care ar fi putut schimba ceva sa fie omorati din prostia lor?

Situatii tipic romanesti

Eu nu stiu nimic. Cel putin asa imi place sa zic. Da’ vad ca sunt altii care stiu mai putin decat mine, cu mult. Problema e ca ei se declara cunoscatori, in timp ce eu, nestiutoarea, vin si le repar boroboatele. Un pic de content, cu un pic de SEO, cu un pic de programare si inca un pic de administrare, social media si clipit de doua ori din gene pe la cei care intr-adevar stiu, reusesc sa rezolv orice traznaie. Da’ tot ma enerveaza faptul ca eu ma duc sa corectez un administrator de server, el face pe superiorul cu mine, ca vezi dom’le sunt femeie si automat n-am de unde sa stiu si pana la urma ii demonstrez ca nu stie el nici o zecime din ce ar trebui sa stie.

Si asta in a 3-a zi de cand ma las de fumat, cand tentatia e maxima.

Mai exact, teoria mea care e:

-exista o echipa, pe undeva, de web designeri, care n-au o treaba cu SEO sau cu conceptul userfriendly sau call-to-action. Singurele lor puncte forte e ca-s buni la grafica (desi nu-i tocmai greu pe wp) si ca-s ieftini.  Am gasit greseli elementare (eu, care in continuare nu stiu nimic), le-am corectat. Am tacut. Le-am completat si reparat ce-au uitat ei. Am tacut. Au incercat sa intre peste mine la o chestie, n-am tacut, da’ nici nu am insistat prea mult. Eu inteleg concurenta si ca fiecare tre’ sa faca ce stie mai bine ca sa manance un colt de paine. Problema e ca acum, azi, ma bat de vreo 4 ore cu un atac pe server. Iar administratorul e si el din categoria “sunt ieftin, sunt expert, stiu de toate si ma dau superior, da’ mie antivirusul de pe calculator nu-mi gaseste nici un virus si cred ca e de la browser-ul tau”.

Si pe celalalt site primesc atacuri de 3 zile.

Mno, asa ca va rog eu , dragii babei, tineti minte o singura treaba: in meseriile legate de calculator- indiferent care or fi, ala bun isi stie valoarea si cere mult. Ala care isi stie valoarea si stie ca e slab la ce face, are sa ceara putin rau. Dar are sa faca si treaba de genul asta. Iar pe termen lung, ala ieftin devine, in fapt, scump, pentru ca pe langa el trebuie sa mai platesti si un om bun sa repare greselile.

Nu vreau sa atac pe nimeni la chestia asta, de aia am si evitat sa dau nume, doar am vrut sa exemplific o problema de actualitate, care, oricat ne-am ascunde noi dupa deget, se intampla. Si oricat de putine as sti eu, n-am cum sa le pun in aplicare, pentru ca trebuie sa imi pierd timpul corectand chestii pe care alti oameni, care se declara experti, le fac. Ba un formular de contact, ba un virus, ba un atac, ba o imagine… Ca na, asa e cand esti flamand. In loc sa concurezi devenind mai bun, ii pui bete in roate celuilalt, iar tu tot varza ramai.

Ma las de fumat!

Si anunt pe toata lumea din 2 mari motive: 1. ca sa intelegeti ca trebuie sa evit dracii, nervii si alte alea si ca daca-s irascibila e ptr ca tocmai am renuntat la “totem-ul” meu. si

2. ptr ca la cat de mandra sunt eu, numai gandul ca mi-ar putea spune toata lumea “parca spuneai ca te lasi de fumat, n-ai reusit, nu?” ma face sa-mi iau gandul de la orice tigara.

De ce m-am hotarat? Ptr ca, dupa ce un “amic” mi-a furat banii si am ramas cu 27 de ron in buzunar, imi faceam calculele cam asa: “am 2 zile de tigari, numai bine pana adun bani de pe unde am avut de adunat”. Si mi s-a parut aiurea ca prima chestie la care m-am gandit a fost cum fac rost de bani pentru tigari. Nu pentru taxe, nu pentru o plimbare, nu pentru redactori. Pentru tigari. Cum ar veni, mi-am realizat conditia de dependenta. Iar eu sunt o libertina din fire.

Apoi, al doilea impuls a fost cand fumam o tigara si nu-mi placea gustul pe care il aveam in gura.  Si m-am intrebat de ce fac ceva ce nu-mi place? Mai ales ca de cand au schimbat hartia aia, s-a schimbat si gustul tigarilor si metoda lor de ardere.

Al treilea si ultimul a fost cand eram in cada, ma uitam la pielea mea si multumeam Sfintei Papadii ca am o gena buna si  se mentine catifelata si la varsta asta, fara nici un tratament special. Si dupa, m-am gandit ca nu se stie cat mai tine asa, in ritmul asta… Si da, mi-a fost, o secunda, frica sa nu imbatranesc urat, sa nu fiu o alta femeie de 30-40 de ani zbarcita, care incearca sa-si ascunda pielea lasata si cearcanele sub machiaj.

Asa ca am venit la comp si i-am spus “mentorului” ca ma las de fumat. Si el se astepta la chestia asta, ca doar imi “aruncase” cateva pastile cat timp fusese aici. Era o chestiune de timp pana “liberul meu arbitru” se hotara sa spuna da. Acum, mi-ar fi imposibil sa dau inapoi.

Si am 24 de ore de cand am facut asta. Ce simt e ciudat si oarecum teatral (ar iesi o piesa buna de teatru daca s-ar metamorfoza fumatul intr-un demon) dar am venit aici ca sa refulez, sa-mi ocup mintea si sa imi intaresc convingerile ca ma las. Dupa ce dau Publish articolului astuia, clar nu ma mai pot intoarce.

Ce simt? O senzatie de a rontai ceva, combinata cu o senzatie de ardere. Da, arde:)) – nu e usor sa treci de la 40 de tigari de Marlboro Rosu Lung pe zi la nici una. Dar atunci cand se intampla asta inspir adanc, tin aerul curat in plamani putin si expir. De 3 ori fac asta si-mi trece. Poate daca as rontai ar fi mult mai usor, dar in planul meu de bataie impotriva ingrasarii de dupa lasat nu intra si mancarea. Cred ca ma duc sa-mi cumpar 2 kilograme de morcovi, daca tot nu mai trebuie sa-mi cumpar 2 pachete de tigari. Poate asa ajung sa scap si de ochelari.

Asa ca imi cer scuze anticipat pentru urmatoarele faze, tuturor cunoscutilor:

-daca ma enervez fara motiv. Tigara, ptr mine, era un semn ca trebuie sa ma calmez si sa-mi regasesc echilibrul.

-daca am sa refuz sa ies din casa in prima saptamana. Daca ies e posibil sa imi cumpar tigari. Totusi, am fumat 11 ani aproape si nu m-am jucat. Nu vreau sa risc sa ma reapuc. Lasa ca are sa fie timp de iesit.

-daca am sa lipsesc din peisaj. Planuiesc ca, atunci cand respiratul adanc nu ma mai ajuta,  sa apelez la somn. Domnul Ciupitu mi-a zis ca primele 3 zile sunt mai grele. Adi mi-a zis ca prima saptamana. Eu zic ca daca ajung si maine sa stau fara tigari, deja am rezolvat problema. Totusi, ca sa nu ma risc, rotunjesc si zic o saptamana.

Phiu, tineti-mi pumnii, ca problema nu e dependenta, problema e toate tabieturile mele care cuprindeau o tigara si pe care tre’ sa le regandesc si sa ma reobisnuiesc cu ele in forma actuala. Cafea fara tigara, final de baie fara tigara, invatat fara tigara, scris fara tigara… Aici mi-e problema, de fapt. Ca atunci cand scade vointa ma gandesc ca cineva ar fi dezamagit de mine daca m-as reapuca si cum nimic nu e mai pretios ptr mine decat orgoliul meu, am rezolvat si asta. Da’ ce te faci cand esti o persoana cu 100 de tabieturi foarte stricte..?

Update:

M-am hotarat, fac din postul asta un jurnal, in cazul in care reusesc, poate ajuta si pe altii metoda mea. Si normal ca reusesc.

Sfat, nu cititi despre cum se simt alti fumatori care vor sa se lase de fumat, in primele zile. mai rau va faceti. Cititi inainte, ca sa stiti la ce sa va asteptati.

Ziua 1: Ieri, n-a fost greu. Mi-am prins mintea cu un site si cu vreo 2 strategii ptr alte site-uri si m-am descurcat. Cand mai simteam nevoia de tigara respiram adanc si trecea. Daca persista, rontaiam un mar.

Ziua 2: Azi, nu e greu. Singura poblema e ca simt ca-mi ard plamanii ceea ce mi se pare ciudatel. Nici cand saream de 2 pachete pe zi nu simteam asa. Am trecut pe morcovi si pe multa apa ca sa ma racoresc. In continuare, respiratul profund ajuta. Mi-am prins urechile prin site-ul ala si am refuzat sa ies din el pana cand nu am avut altceva la indemana de facut.

Mi-a trecut prin cap sa imi bag piciorul si sa ma reapuc da’ mi-a fost mila de ziua de ieri. N-as fi vrut sa fi facut tot efortul degeaba. Mie nici nu-mi plac merele. Asa ca am  scris postul asta ca sa fiu sigura ca nu dau inapoi. Inca mai am un drac mic in creier care se gandeste ca ar merge o tigara da’ faptul ca toata lumea stie chestia asta ma opreste sa ma duc sa-mi cumpar. Cine-ar fi crezut ca am sa ajung singura sa-mi exploatez punctele slabe..?

Maica-mea mi-a lasat cirese albe langa morcovi. Nu stiu unde le-a tinut ascunse pana acum, da’ cred ca a fost atat de fericita ca intr-un final m-am hotarat incat s-a indurat sa deschida seiful. )

Partea cea mai misto e ca sunt chill. Si masochista, pentru ca citesc povestile fostilor fumatori. Si vad prin ce stres treceau ei si mie mi se pare ca din alta poveste. Cu siguranta nu a mea. De unde atata stres si gandit incontinuu la tigari? De ce sunt irascibili? Eu nu-s. M-am ratoit putin la mama azi ca ma batea la cap sa curat cu altceva morcovii si nu cum vroiam eu, da’ m-as fi ratoit si daca as fi fumat. Era o situatie de ratoiala acolo, ca mai ca imi baga rahatul ala de nu-mi place mie sa-l folosesc, pe gat. Da’ dimineata am tacut la alta faza de ratoiala si nu m-am enervat. Sunt eu, morcovul meu si aerul curat de afara. Ar putea fi chiar relaxant…

Ziua 3: E chill, iar. Reusesc sa-mi controlez usor dependenta psihica, problema e cu aia fizica. Nu e chiar stare de sevraj tipica, ca si aia se poate controla din psihic, da’ am terminat 2 kilograme de morcovi, 6 litri de apa si 3 cutii de ciocolata (le dau jos diseara, promit). Cafea cred ca am baut cam 1 litru jumatate. A naibii, ma las de nicotina ca sa ma intoxic cu cofeina. Life’s cruel. Acum am draci, da’ am draci asa, in general, pe romani. Explic in postul viitor de ce.

Am rezistat fara sa fumez in lume. Iar lumea mea sociala se reduce la locuri pline de fum. Intai am mers incet, la o cafea, alaturi de amici.. Apoi am mers in Baza si mai apoi in Under. N-am fumat si-s foarte mandra de mine, pen’ ca n-a fost deloc usor. Da’ daca am zis ca ma las, ma las si gata! Ah, si m-am facut manga, da’ manga rau, de la 2 beri. Sper, sincer, sa fie un efect de moment si atat.

Ziua 4: Azi nu mai simt nevoia de nicotina. Pur si simplu a trecut orice senzatie. Imi rontai morcovul de dimineata din pura obisnuinta.