d3vilbabe

Nu ma pricep la politica, nu intra in aria mea de interes. Prefer sa invat ce idei genereaza gesturile care se fac decat cine cu cine e aliat sau care e de dreapta, care e de stanga si alte minuni din astea. Am o aversiune totala fata de tot ce tine de domeniul asta si ma declar oficial o ignoranta pentru ca prefer sa schimb subiectul atunci cand vine in discutie decat sa stau sa ascult fie el si un minut de politica.

Si totusi…

Sunt tanara si eu inca mai am ambitia sa raman in Romania sa fac ceva aici. Vrand, nevrand, viitorul meu e legat de cel al tarii si de deciziile celor care o conduc. N-as vrea sa ma trezesc cu alte zeci de legi stupide sau taxe care sa-mi bage si mai adanc mana in buzunar, doar pentru ca bunica-meu si alti colegi de-ai lui, au primit pamant in 90.

Acum mno, sa zicem ca m-am hotarat sa votez, in eventualitatea in care am sa imi gasesc buletinul pana la alegeri. Nu stiu prea multe si nici nu vreau sa ma interesez. Doar atat: am de ales intre Geoana si Basescu. Ce stiu eu, ca omul simplu, despre ei?

*Geoana e in cardasie cu Vanghelie si Iliescu. Iliescu a condus tara timp de 12 ani, timp in care traiectoria ei a fost descendenta. Tot atunci s-a dat startul la coruptie si saracie lucie. Atunci au aparut cele mai bizare taxe. Imi aduc si acum aminte cum strada din fata mea a fost blocata timp de ani de zile de un gard galben pe care scria “lucrari”. Am vazut un film in care Iliescu statea cuminte si zambitor, la dreapta lui Ceausescu, inainte de revolutie. N-am prins eu prea mult din comunism, da’ stiu sigur ca nu ne-a fost bine, nici in timpul lui si nici dupa el.Si-apoi, cati ani are? Vreo 70? Omului astuia ii bate senilitatea la usa si, fiind simplu pamantean, nu prea are cum sa o evite. Stiti cam cat de debila e baba pe care o aveti in scara? Aia de sta si controleaza cine intra si iese din bloc? Ei, in scurt timp asa o sa ajunga si asta.

Vanghelie e un analfabet. Eu am ceva cu analfabetii. Daca tu nu esti in stare sa iti retii propria limba, chestiile banale gen conjugarea verbului “a fi” pe care o stie orice copil de clasa a patra, cum sa am pretentia sa gandesti indeajuns de bine incat sa poti sa iei decizii in locul meu? Nici bunica-meu nu stie bine limba romana si totusi e gospodar bun si are o curte frumoasa, da’ e bun doar acolo, la chestiile simple. Atunci cand ai o pozitie oficiala si tre’ nu numai sa faci treburi bune ci sa si ai o imagine buna, parca nu prea se mai pupa gospodaria cu functia. Nu stiu cum arata sectorul 5, nu cred sa fi fost vreodata pe-acolo, da’ chiar daca ar fi Raiul pe pamant, una sunt cateva strazi, intr-o capitala si alta e o tara intreaga, pe modul 5 cuvinte le mai leaga el da’ cand e vorba sa construiasca o fraza intreaga s-a dus pe Sfanta Bucurie.

Pana acum doar de rau. Sa votez cu ei doar pentru ca PSD i-au dat pamanturile lui bunica-meu inapoi? Parca as spune pas.

*Basescu. Multe controverse, a mai pocnit si un trol, mai vreo 3-4 scandaluri, arata ca dracu’. Sincer, pe copchilasul ala si eu l-as fi pocnit. Lasa-ma dom’le sa am si eu momentul meu de glorie! Vii tu si-mi strigi de Iliescu cand tu nici par la fund n-ai si nu stii ce-a insemnat ala pentru tara. Nu te-au pocnit ai tai cand erai mic ca sa inveti bunul-simt, hai ca te pocnesc eu.

Coruptie. Alte taxe. Multi pupincuristi si multe idei proaste.

Da’ totusi, parca, parca. Adica, de bine de rau, o data pe an s-au facut strazile din Iasi. Nu stiu si nici nu cred ca ma intereseaza daca din dispozitia lui, da’ eu, ca omul simplu, le-am vazut facute. Proaste, ca altfel n-aveau cum sa se faca in fiecare an, da’ totusi a fost interes, fata de gardul galben din vremea lui Iliescu care a zacut mult si bine si a provocat nu stiu cate accidente.

S-au pus luminite pe arhitectura veche a Iasului. Pe mine ma fascineaza luminitele, m-a uns la inima cu asta. Iar nu stiu daca de la conducerea tarii vine treaba da’ stiu ca acum s-a intamplat si-mi place. Asta e farmecul orasului care imi place si cineva s-a gandit sa i-l sublinieze.

S-au construit sau s-au pus bazele a vreo 4 sau 5 cartiere noi. Se mareste Iasul. Desigur, asta  a fost datorita investitorilor dar, coincidenta face ca ei sa fi aparut tot acum, in ultimii 5 ani.

Au mai aparut vreo 3 taxe stupide, niste disponibilizari, concediul fortat fara plata, cateva scandaluri. Oricum tara era in mocirla de mult. E putin cam greu sa o scoti de acolo fara sa te murdaresti si tu sau sa te bagi dupa ea. Posibil sa nu mai reusesti nici tu sa iesi. Pe mine n-are de ce sa ma deranjeze scandalurile. Eu imi vad de viata mea, in coltul meu si atat timp cat sunt lasata sa fac asta si nu mi se pun in cale tot soiul de piedici, nu vad de ce m-ar afecta. Din partea mea n-au decat sa se muste pe bune si sa faca meciuri de K1 la Casa Patrata.

Acum na, eu, ignoranta, care trebuie sa intreb oamenii pe messenger in ce partid e Geoana, stau stramb si judec drept. Am de ales intre doua rele, pe baza a ceea ce am vazut in 20 de ani de “libertate”. Nu stiu cine, ce, care a fost cauza pentru tot ce am vazut in timpul asta, dar, parca, mi se pare ca in ultimii 4 ani au ajuns la mine un pic mai multe treburi bune decat in anii precedenti. Nu vreau sa fac campanie Basescu, ci doar sa-mi exprim parerea obiectiva legata de asta. Si da, intr-un fel, vreau sa influentez deciziile celor care ma citesc, pentru ca vreau sa-mi fie bine in urmatorii ani si am ajuns la concluzia ca dintre cele 2 rele, Basescu e raul cel mai mic care ni se poate intampla.

Asa ca propun treaba urmatoare: stiu sigur ca tinerii au ales ca mine. Noi nu suntem influentati de fapte care s-au petrecut acum 20 de ani si nici nu traim din melancolia vremurilor trecute. Am sa-mi caut buletinul chiar si daca tre’ sa stau zile intregi sa fac asta.  Hai sa votam si sa n-o lasam pe bunica sa decida pentru noi. Nu vreau ca un om care nu mai are nimic de pierdut sa imi traseze traiectoria unei perioade critice din viata mea. Haidem la vot, oricat de ignoranti am fi. Nu ne costa decat 10 minute de plimbare si pusul unei stampile pe foaie. Ar putea fi chiar fun, daca vrem. Hai sa incercam, logic si frumos, cu argumente pe intelesul tuturor, sa mai convingem doi oameni sa faca asta. Desi pare ciudat, n-are cum sa fie decat pentru binele nostru, cei care ne punem acum bazele vietii viitoare. Hai sa iesim putin din carapacea noastra si sa privim in ansamblu imaginea. Apoi sa decidem si sa facem un pas pentru asta.

Nu, nu mi-am ales culoarea politica sau un nou idol. Pur si simplu, ca omul dezinteresat de partea asta, am renuntat sa ma gandesc la ce ma gandeam in mod obisnuit atunci cand imi beiam cafeaua si am analizat ceea ce am vazut eu, ca tanara, in anii astia de tranzitie.

Rog pe cei care stiu mai multe decat mine, sa-si ia libertatea sa completeze/corecteze/ argumenteze alegerile facute. O mana de ajutor nu strica niciodata.

E undeva trecut de miezul noptii. E frig, mai frig decat in camera din care am iesit, insa nu la fel de frig ca acea seara in care ma intorceam acasa hotarata sa nu il mai vad niciodata. Imi masor cadentat, pasul, pe caldaramul facut din piatra de rau si mazga umeda. Ma uit atenta, in jos, pe unde calc, nu pentru ca mi-e frica sa nu cad si sa ma ranesc, desi un picior rupt prin astfel de locuri nu ar fi un sentiment tocmai placut, ci pentru ca, daca as ridica privirea, m-ar cuprinde noaptea.

E ceata deasa, nu vad la nici doi metri in fata. De regula nu vad nimic, pentru ca mi-am pierdut ochelarii pe undeva pe drumurile batute pana acum, insa, azi, nici macar lumina de la felinarele rosii nu ma ajuta. Mai am destul pana unde vreau sa ajung si raul pe langa care merg pare sa se tina dupa mine ca sa nu se rataceasca. E un tovaras bun de drum, in felul lui. Desi nu-l inteleg si nu stiu sa-l ascult, el incearca sa-mi spuna o poveste, ca sa-mi treaca timpul mai usor.

Imi simt inima incarcata, cumva apasata si gata sa explodeze in cioburi mici care sa-mi iasa prin piele afara. Pe raul mic, se aude o sirena. Sau poate a fost, intai, lumina. N-am stiut niciodata daca viteza luminii e mai mare decat cea a sunetului si de aceea n-am putut sa-i contrazic atunci cand mi-au spus ca m-au auzit venind. Uneori, mai foloseam un motor de cautare sa ma ajute, insa pe strada pustie si acoperita de ceata nu descopar nici urma de curent sau tehnologie. De fapt, acea lumina-sunet, e singura forma de viata de pe ea. Eu nu, eu doar merg spre capatul ei.

Raman nemiscata, in asteptare. Ceata desparte lumina farului imens in dungi, iar dungile in linii subtiri. Daca as fi fost poet, poate as fi stiut sa apreciez imaginea florii stralucitoare din fata mea. Asa, sunt doar un om speriat, pe-un drum. O infinitate de minute pana cand, la nivelul cerului, descopar prova unui vas imens, de care atarna legat, cu lanturi grele, un catarg. Stupid constructor de vapoare. De ce o fi legat catargul in fata, atunci cand ar fi putut sa il faca mai mic, astfel incat stelele sa nu-l sfarame sub greutatea lor?

A trecut. Am ramas doar eu, pierzandu-mi privirea pe undele micului raulet de langa mine. Tematoare, verific piatra din fata mea. Pare sigura, pasesc, valsand, pe ea. Pentru o clipa, simt cum imi aluneca piciorul, asa ca sar repede, pe cealalta. Aici pare bine, insa eu trebuie sa-mi continui drumul. Oricum, nu mai e mult. Aceeasi liniste tulbure, incarcata de ceata, ma calauzeste si ma impinge de la spate, spre finalul lui. Poate ca am si eu catargul legat de prova si de aia imi e atat de greu sa inaintez.

Am ajuns aproape de o intersectie si mi-am rarit pasii. Un tropait ritmic se aude din fata mea.Poate ar fi bine sa nu ma vada, orice ar veni din spatele intunericului. Caut, repede, ceva dupa care sa ma ascund, uitand ca fara ochelari sunt aproape oarba. Chiar daca i-as avea, tot n-as vedea nimic, pentru ca nu exista ceva.

Pe jumatate imbracat in ceata, apare un cal, care se plimba agale, la pas, pe strada. Nu ma observa, e prea preocupat de gandurile lui.Isi flutura coada alba si fornaie a nemultumire, pe nas. Tine capul in pamant si urechile ii sunt acoperite de aparatori. Si-a pierdut haturile de mult, acum nu-l mai intereseaza moda.

A trecut de mine si el, iar am ramas singura, pe drumul  care pare sa nu aiba un sfarsit. In fata e acelasi peisaj ca si in spate. Aceeasi ceata, acelasi rau, aceleasi felinare. Voi sta pe piatra cea mare, de acolo, in frig, si voi astepta sa se faca dimineata…

Eu, ca doar cine altcineva, trec printr-un moment mai mult decat placut.

Nu pentru ca imi savurez tigara, ice coffee-ul, ascult Gnarls Barkley si ma pregatesc de o baie fierbinte cu spuma dupa care sa urmeze un film bun si diferite metode de alintat specifice femeilor, gen masti, oje, pensat, etc. Nu, nu. Si nici pentru ca si-a facut aparitia o persoana in viata mea, desi, fara sa vrea, a fost catalizatorul momentului meu de acum.

Eu ma simt fericita pentru ca a disparut lumea din jurul meu. Absurd, pentru altii, dar asa e. Au disparut invitatiile la cafea, au disparut telefoanele in miez de noapte, au disparut oamenii care nu vedeau in mine decat femeia-o posibila viitoare combinatie. Au fost de ajuns doar 2 lucruri: telefonul inchis pentru cateva zile si magica formula: “Sunt cu prietenul.”

E o bine meritata pauza de la complezantele fortate si complimentele gen “Ce ochi frumosi ai” cu semnificatie adanca de “Ce bine ti-ar sta capra!”.

Fix inainte de perioada asta, treceam prin una din arhicunoscutele mele crize de “Mai lasati-ma dracului in pace ca nu va mai suport! ” . M-am inchis in casa, neraspunzand decat invitatiilor celor mai apropiati, am refulat cat am putut in job si jocuri si am fost la un pas de a nu le mai raspunde nici macar amicilor. Si apoi a aparut el, si, ca o mica scarba ordinara ce mi-s, l-am bagat la inaintare ca si paravan, inaintea celor de care ma simteam obosita. Acum s-au retras complet si, in jurul meu, nu au ramas decat cele 2-3 persoane care mi-au fost dintotdeauna aproape nu pentru ca as avea sani ci pentru ca le-a placut omul din mine. Vorba cantecului : “There’s still a feeling of rejection When someone says she prefers the company of others To your exclusive company”.

Ca de fiecare data intr-un moment din asta, imi dau seama cine imi e aproape dezinteresat si cine merita apreciat. Restul, raman doar variabilele cu care imi umplu timpul.